Sociology of Richness

Research Center

Maier Horatiu


 

IOAN TECAR

Fiecare companie este condusa de un director general care este subordonat direct proprietarului MG-Tec. Principalele trei firme din grupul lui Ioan Tecar –Metalicplas Impex – A avut o cifra de afaceri de peste 51 de milioane de euro in 2008; C ota de piata era de 21% pe segmentul produselor de sarma laminata in 2008; Are 280 de angajati;Este al doilea producator de plase sudate din tara.Metalicplas DistributionA avut o cifra de afaceri de 37,5 milioane de euro in 2008; Opereaza o retea de distributie formata din 7 depozite in tara; Are 120 de angajati; Dupa cifra de afaceri este a doua companie din grup Pehart Tec SA Initial a fost una dintre cele mai mari fabrici de hartie ale Transilvaniei; Anul trecut a ajuns la afaceri de 21,7 milioane de euro; In 2009 ar putea atinge 35 de milioane de euro; Are in prezent 330 de angajati. 

Numele lui Ioan Tecar, un antreprenor roman care conduce un business de 125 de milioane de euro cu 1.300 de angajati si care locuieste in Dej, un oras cu 40.000 de locuitori, a devenit mai vizibil in momentul in care a semnat un acord de 6 milioane de euro cu BERD in mai 2009, prima implicare a bancii intr-o afacere privata romaneasca nebancara.

Tecar, 50 de ani, si-a cladit grupul de 13 firme cu activitati de productie prin achizitii succesive, in mare parte a unor firme aflate aproape de faliment.
Despre cea mai importanta preluare, fabrica de hartie Pehart Tec din Petresti, tranzactie finalizata in 2005 povesteste ca “a trebuit sa trag curent de la iluminatul public cand am ajuns in Petresti, pentru a vedea ce cumpar, pentru ca fabrica nu mai avea nici macar curent. Am platit, totusi, peste doua milioane de euro pentru activele fabricii”, spune Tecar, referindu-se la situatia in care se afla una dintre cele mai mari fabrici de hartie de dinainte de 1989.
Tecar a atras in actionariatul Pehart Tec Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Omul de afaceri din Dej a reusit sa-i convinga pe reprezentantii BERD sa vina cu 6 milioane de euro pentru a dezvolta compania care produce hartie tissue (servetele, hartie igienica, prosoape din hartie) si care ruleaza anual peste 20 de milioane de euro.
“Am pierdut in primii doi ani dupa preluarea Pehart Tec foarte mult, pentru ca industria hartiei este consumatoare de energie si gaz, insa in urma investitiilor realizate aici am inceput sa crestem”, a spus Ioan Tecar. Infuzia de capital va fi utilizata pentru cresterea productiei si pentru o investitie intr-o instalatie termoenergetica. Tecar a format echipa de management a fabricii de hartie preluand angajati ai fabricii din Dej.
“Am avut acest avantaj. Am luat sase directori, i-am mutat la Sebes, le-am inchiriat locuinte si am crescut intr-o industrie care nu a fost afectata de criza foarte tare”, a spus omul de afaceri din Dej.

Un ARO, urmat de o baraca de sarma
Desi povesteste ca au existat mai multe momente grele in cei 20 de ani de capitalism, Ioan Tecar considera ca perioada de inceput a afacerii, anul ’93, a fost cea mai grea etapa din activitatea sa.
“Am inceput in urma cu 16 ani, cu o ‘baraca’ de impletit sarma, la care lucram eu, sotia mea si inca 12 angajati. La inceput, ca si in orice alta afacere, a fost foarte greu, dar incet, incet, am perseverat si am ajuns din aproape in aproape unde suntem astazi. Metalicplas a fost prima mea firma si acum este cea mai mare din grup. In prezent, firma de sarma reprezinta 50-55% din grup, avand o valoare de peste 26 de milioane de euro”, spune Ioan Tecar.
Omul de afaceri care continua sa locuiasca in orasul Dej din judetul Cluj este constient ca zona va ramane industriala, insa incearca sa o transforme intr-un spatiu civilizat. “Am bani pentru a locui oriunde in lume, insa prefer sa raman in Dej si sa-mi dezvolt propria afacere”, spune Ioan Tecar.
In momentul de fata sediul MG-Tec Grup este la Dej, dar fiecare firma din grup are propriul sediu si propria conducere, iar Tecar face constant naveta intre ele.
“Am lucrat si pe timpul lui Ceausescu ca persoana fizica privata, cum se numea atunci, si m-am ocupat de transporturi si de tricotaje. Imi amintesc ca aveam un ARO cu care faceam diferite curse. Am fost un copil sarac, nu mi-a dat bani nimeni niciodata. O singura data am avut in mana doua milioane de dolari, atunci cand am vandut fabrica de cabluri din Ploiesti unui grup de investitori greci, insa imediat dupa aceea am investit banii in alta fabrica, in Refrabraz, fosta fabrica de caramizi din Dej. Am investit tot timpul si voi investi in continuare”, spune Tecar.
Omul de afaceri clujean a finalizat in acest an o investitie de 26 de milioane de euro ce a constat in achizitionarea si montarea unei masini tissue cu o capacitate de 100 de tone de hartie pe zi. Investitia a fost demarata anul trecut cu scopul de a mari capacitatea de productie a companiei Pehart Tec din Petresti.

Dezvoltare prin achizitii
“Prima companie pe care am infiintat-o a fost Metalicplas Impex in anul 1994. Compania este specializata in prelucrarea sarmei laminate, iar la acel moment o vedeam mai mult ca o afacere de familie. In prezent Metalicplast este una din cele mai importante societati comerciale din sectorul privat si al doilea producator de plase sudate”, a spus Ioan Tecar.
In anul 1998, Metalicplast a achizitionat firma Sarma Dej cu acelasi profil de productie, firma care era in stare de faliment. S-au achizitionat totodata si noi utilaje metalurgice si s-a continuat procesul de integrare a fluxurilor tehnologice.
“Politica de dezvoltare a fost continuata si in anul urmator, cand am decis sa extindem spatiile de productie si sa diversificam activitatea prin achizitionarea pachetului majoritar de actiuni al societatii Samus Constructii din Dej”, spune omul de afaceri clujean.
Astfel, o parte a capacitatilor de productie s-a transformat in spatiile noi achizitionate, compania desfasurandu-si activitatea in doua sectii, respectiv sectia de impletituri si sectia de plase sudate.
Samus Constructii a fost infiintata in anul 1991 prin desprinderea din Trustul de Constructii Cluj. Activitatea de baza a companiei este executarea lucrarilor de constructii, fabricarea betonului si a elementelor de beton.
“Am inceput din anul 2.000 sa exportam produsele noastre in special pe pietele din Europa de Est, iar in ceea ce priveste piata interna eram priviti ca un concurent serios pentru societatile de profil cu traditie din tara”, a spus Ioan Tecar.

A cumparat o fosta fabrica de caramizi si a transformat-o in fabrica de adezivi
“In urma cu 9 ani am cumparat Refrabaz Dej, fosta fabrica de caramizi de aici. In acea perioada fabrica era in faliment, insa eu am cumparat-o cu un pret destul de mic pentru marimea ei. Fabrica avea datorii de 160 de miliarde de lei vechi”, a declarat Ioan Tecar.
Omul de afaceri a spus ca din fosta fabrica de caramizi nu a putut recupera foarte multe materiale, insa terenul si zona au fost foarte bine amplasate pentru afacerile grupului.
Ioan Tecar a achizitionat Refrabaz in luna septembrie a anului 2000, cand societatea a fost integral privatizata prin cumpararea de la stat a unui pachet de 74,63% din actiuni de catre firma Metalicplas Dej. Restul de 25,37% din actiuni au fost cumparate de alti investitori. Din anul 2003 conducerea societatii a fost asigurata de un administrator unic, Ioan Tecar. Pana atunci societatea a fost condusa de Calin Platon, care ocupa functia de director general si presedinte al Consiliului de Administratie, fiind responsabil si de coordonarea activitatii de restructurare, dezvoltare si privatizare a fabricii.
“Am continuat timp de aproximativ cinci ani de zile sa produc caramida in cadrul fabricii Refrabaz, toata materia prima utilizata in procesul de productie fiind adusa din China. Dupa patru ani de zile in care am incercat sa revitalizez aceasta fabrica, am decis sa renunt la productia de caramizi”, spune Ioan Tecar.
Urmeaza in anul 2003 infiintarea companiei Izotec sub denumirea de Matakol Turda, firma fiind o afacere demarata de doi cetateni italieni. In luna martie a anului 2006 firma a fost preluata de actionarii actuali, schimbandu-se totodata denumirea in Izotec, sediul actual fiind in Dej, in locul fostei fabrici de caramizi Refrabaz.
“Compania Izotec se incadreaza ca profil de activitate in grupul de firme MG-Tec Grup datorita faptului ca activitatea companiei este orintata spre producerea si comercializarea materialelor de constructii, astfel ca firma vine sa completeze gama de produse oferite pietei constructiilor”, a declarat Ioan Tecar. In anul 2002 s-a infiintat firma Termotec.
“Am infiintat compania Termotec ca societate cu raspundere limitata. Obiectul de activitate al companiei il constituie productia de tamplarie PVC, acest domeniu cunoscand in aceea perioada o expansiune puternica ce s-a reflectat si in rezultatele obtinute de companie. Tehnologia utilizata de companie este de provenienta germana”, a spus Ioan Tecar. In luna iunie a anului 2005 Tecar infiinteaza compania Metalicplas Distribution.

Reinvestirea profitului
Anul 2005 a reprezentat pentru omul de afaceri clujean cea mai importanta etapa din cadrul activitatii, fiindca in acest an a fost infiintat MG-Tec Grup si a fost achizitionata compania Pehart Petresti, actuala firma Pehart Tec.
“MG-Tec Grup s-a infiintat in anul 2005 ca o necesitate a cresterii afacerilor controlate de acelasi investitor. Odata cu infiintarea MG-Tec ne era mult mai usor sa coordonam activitatile economice din grup, sa aprovizionam in sistem centralizat firmele membre, sa coordonam activitatile de transport la nivel de grup si sa elaboram noi strategii de dezvoltare. Inca de la inceputul afacerii MG-Tec politica noastra a fost de a reinvesti profiturile obtinute, iar in ultimii patru ani de zile nu s-au acordat dividendele la nicio societate din grup”, a spus Ioan Tecar.
Anul 2005 isi aminteste ca a fost unul foarte bun din punctul de vedere al dezvoltarii, in acelasi an fiind achizitionata si compania Pehart Tec din Petresti. Omul de afaceri clujean a cumparat in anul 2005 activele firmei Pehart Petresti, una din cele mai mari fabrici de hartie ale Transilvaniei de dinainte de Revolutie.
“Dupa privatizare compania Pehart Petresti a intrat in declin continuu, iar in anul 2005, cand am achizitionat-o nu mai producea nimic, activele fiind vandute pentru plata datoriilor.” Omul de afaceri recunoaste ca la fabrica din Petresti a derulat cea mai mare investitie pe care a facut-o vreodata la o singura firma din cadrul grupului.
“Investitia in valoare de peste 40 de milioane s-a realizat in doua etape. In prima faza, in anul 2007 am investit 15 milioane de euro in achizitionarea si montarea unei masini de hartie tissue, iar anul acesta am finalizat a doua etapa care a constat in achizitionarea unei alte masini de hartie tissue si o linie de converting prin care hartia ajunge produs finit”, a spus Ioan Tecar. In prezent grupul de firme MG-Tec numara 13 companii cu profile preponderent productive care au un capital 100% romanesc. Ioan Tecar detine 90% din actiunile firmelor din grupul MG-Tec, restul actiunilor aflandu-se in posesia sotiei acestuia, Irina Tecar.
Cele mai importante companii MG-Tec sunt: Metalicplas Impex, Pehart Tec, Metalicplas Distribution, Izotec, Termotec, Samus Constructii, Terminvest, Tecarsan, Expoauto Tec. In 2008 MG-Tec Grup a obtinut o cifra de afaceri de aproximativ 125 de milioane de euro (aproximativ 431 de milioane de lei), iar pentru acest an, Ioan Tecar mizeaza pe o cifra de afaceri cel putin egala cu cea de anul trecut.
“Anul trecut am ajuns cu firma Pehart Tec sa realizam vanzari totale de aproximativ 22 de milioane de euro, iar pentru acest an, luand in considerare si investitiile derulate, mizam pe o cifra de afaceri de 35 de milioane de euro”, a spus omul de afaceri clujean.
Efectele crizei continua sa fie resimtite
Potrivit omului de afaceri din Dej, in acest moment, extinderea MG-Tec nu mai este la fel de agresiva ca si in anii trecuti.
“Am avut cresteri in ultimii ani de 25%-30%, insa datorita crizei financiare care afecteaza si unele companii din grupul nostru, afacerile se misca mai greu in prezent. Se pot face doua delimitari asupra evolutiei pietei de desfacere pentru produsele firmelor din grup, piata hartiei tissue si a produselor finite si piata materialelor de constructii. Daca piata autohtona de hartie igienico-sanitara nu pare afectata de criza si isi continua ritmul anual de crestere, nu acelasi lucru se poate spune despre sectorul constructiilor si al materialelor de constructii”, a spus Ioan Tecar. Omul de afaceri spune ca o revenire a economiei s-ar putea produce abia anul viitorul.
“Ca elemente critice de urmarit in perioada urmatoare de criza raman evolutia cursului de schimb valutar, relansarea sectorului constructiilor, relansarea creditarii, dar si adoptarea unui program de combatere a crizei. Oricum in ciuda evolutiei economice voi ramane in aceeasi arie de activitate si voi continua dezvoltarea MG-Tec”, mentioneaza Tecar.
Omul de afaceri clujean spune ca intentioneaza sa schimbe imaginea orasului Dej intr-un oras civilizat.

Structura MG-Tec (Management General Tecar)

Sediul central este in orasul Dej din judetul Cluj. Majoritatea companiilor membre ale MG-Tec au sediul in Dej, exceptie facand firmele Pehar Tec cu sediul in Petresti, judetul Alba, si Terminvest. MG-Tec mai detine o firma in Ploiesti si o cariera de piatra in localitatea Poiana Ilvei din judetul Bistrita-Nasaud;

Fiecare dintre cele 13 companii membre ale MG-Tec are propriile birouri, depozite si forta de munca;

URASI BELA

Avere: 45-50 milioane de euro

Vârstă: 56 de ani
Reşedinţa: Cluj
Domenii: Imobiliar, construcţii

Bela Urasi a devenit un boem şi ţine foarte mult să ducă o viaţă de calitate, fără stres sau excese de orice fel. De altfel, e şi foarte greu de găsit, dedicându-şi timpul noii sale pasiuni: călătoria. Revine în ţară la două-trei săptămâni, doar pentru a pregăti următoarea plecare sau pentru a-şi întâlni fiica (de 30 de ani) şi ginerele, care conduc ceva afaceri imobiliare iniţiate de el.

Sursa averii afaceristului de 56 de ani este compania Astral Telecom, vândută către UPC în 2005 cu suma de 420 milioane dolari. Urasi deţinea 3,95% din companie şi era asociat cu alţi milionari Forbes din Cluj: Horia Ciorcilă, Sorin Ghiţe, Nicolae Pop Baldi, Valentin Nicola, Dorel Goia. Pentru partea sa de acţiuni, antreprenorul clujean a încasat atunci 16 milioane dolari, pe care i-a investit în imobiliare. Anterior afacerii cu cablu, Bela Urasi investise în acţiuni la Banca Transilvania (deţine circa 4% din acţiuni) şi în afacerea Codec, specializata în instalarea de camere video petru supravegherea autoturismelor în trafic. Zece astfel de camere au fost montate pe drumul E60 între Turda si Cluj.Între timp, societatea nu mai are deloc obiect de activitate. Bela Urasi mai are acum investiţii pe piaţa de capital şi imobiliar. „Din averea mea, circa 10-15 milioane de euro sunt investiţi în SIF-uri, restul în zeci de hectare de păduri, terenuri intravilane în Timiş, Constanţa, Cluj şi alte oraşe importante“, explică Urasi.

Achiziţia de terenuri a început, după spusele acestuia, încă din 1992. Urasi se declară dezamăgit de mediul de afaceri din oraşul Cluj, motiv pentru care nu a mai vrut să înceapă alte businessuri. „Când vreau să călătoresc, mai vând din acţiuni“, explică acesta disponibilităţile băneşti pentru călătorii. Poartă la mână, în funcţie de dispoziţia din acel moment, un Vacheron Constantin, un Jaeger-LeCoultre, unul dintre cele mai respectate nume din haute horologerie (pe care a dat 14.000 de euro) şi un Patek Philippe, în valoare de 16.000 de euro.

Urasi Bela dedică afacerilor propriu-zise circa trei ore pe zi. Merge în concediu de patru, cinci ori pe an, câte două săptămâni cel mult. Spune că nu are un buget constant pentru cumpărături, însă cheltuielile lunare, ale sale şi ale familiei, se ridică uneori la 10.000 de euro. De scăzut, nu prea scad sub 2.000. Hainele şi le cumpără din Milano, însă nu ezită să achiziţioneze ceea ce îi place din magazinele româneşti. Poartă costume marca Pal Zileri, Ermenegildo Zegna şi Armani, ale căror preţuri se învârt între 1.500 şi 3.000 de euro. Este căsătorit şi are o fiică de 27 de ani. Cea mai recentă carte pe care a citit-o este “Toamna patriarhului”, de Gabriel Garcia Marquez. Mărturiseşte că nu ia masa la restaurant, preferând mâncarea gătită de soţia sa. Favoritele lui sunt pastele.Se menţine în formă alergând în fiecare zi 5-7 kilometri, făcând fitness şi masaj.De asemenea, o dată la două-trei zile face saună.  Are un McLaren Mercedes de 410.000 de euro şi un Audi S 8. Ceasuri: Jaeger-LeCoultre (14.000 de euro) şi Patek Philippe (16.000 de euro).

Presa locala, nu il vede cu ochi buni pe omul de afaceri clujean:

“Bela Urasi este amicul întru suferinţă a lui Toma Rus. Milionar, posesor de „supercar”, Urasi s-a îmbogăţit din afaceri dintre cele mai dubioase. Biznisul Codec este cel mai renummit şi pe departe, cel mai profitabil.

Bela Urasi, zis şi „ungurul din Carpaţi”, a avut misiunea, mai ales că a ieşit din puşcărie, să-i „capteze” prin bunăvoinţă şi cadouri pe şefii Poliţiei clujene din acea vreme. În plus, Bela Urasi a devenit informatorul Poliţiei, calitate în care era predat „pe proces verbal de predare-primire” de la un ofiţer la altul. Norocul lui Toma Rus a fost că Bela Urasi i-a fost repartizat ca informator.” – Gazeta de Cluj

VALENTIN BITOIU

Avere: 22 milioane de euro
Vârstă: 54 de ani
Reşedinţă: Bucureşti
Domeniu: Construcţii          

Despre Valentin Biţoiu, omul de afaceri de al cărui nume este legată vânzarea parcului de birouri S‑Park din Capitală către fondul de investiţii Immoeast informaţiile transpar cu greutate în presă.

S-Park este format din patru corpuri de cladire cu o suprafata inchiriabila de 30.800 de metri patrati, constructia centrului de afaceri fiind inceputa alaturi de divizia imobiliara a grupului financiar olandez ING, care ulterior a devenit consultant al proiectului.
Parcul de afaceri are un grad de ocupare de peste 50%, companiile responsabile de inchirierea spatiilor din S-Park fiind Eurisko si DTZ Echinox. Finalizarea proiectului este programata pentru semestrul doi al acestui an.
Principalul chirias al S-Park este ING, care a inchiriat 9.400 de metri patrati. Totodata, pe lista chiriasilor S-Park se mai regasesc operatorul de telefonie mobila Zapp (2.400 mp) si firma de avocatura CMS Cameron McKenna (2.100 mp). La sfarsitul anului trecut, Eurisko a anuntat doi noi chiriasi, si anume, compania specializata in furnizarea de solutii software Wizrom (2.000 mp) si liderul pietei locale de bere, Brau Union (1.800 mp).

El este cunoscut în primul rând datorită firmei de construcţii pe care o deţine de 17 ani, ACMS.

Societatea este una dintre cele mai importante din Capitală pe segmentul construcţiei de clădiri de birouri şi proiecte rezidenţiale. ACMS, principala companie din cele zece ale lui Valentin Biţoiu, a raportat anul trecut afaceri care depăşesc uşor 13 milioane de euro şi a avut un profit brut de 0,84 milioane de euro. În 2008, ACMS a avut o cifră de afaceri de peste 51 milioane de euro şi un profit brut de 4,2 milioane de euro. Firma avea la sfârşitul anului trecut 166 de angajaţi, cu 190 mai puţini decât în 2008.

Compania a fost înființată în anul 1993 și este specializată în antreprenoriat general în domeniul construcțiilor. Acționarul majoritar al companiei este Valentin Bitoiu, care deține circa 50% din acțiuni, în timp ce Emil Tănăsoiu și Daniel Adrian Tanasoiu dețin participații egale de câte 24,96%.

Însă, businessurile lui Valentin Biţoiu nu se rezumă la lucrări de construcţie. Omul de afaceri are în portofoliu o serie de terenuri în apropierea Bucureştiului, în localităţi precum Străuleşti. Prin intermediul firmei Bio Ferma Vlăsiei, afaceristul intenţionează să construiască în comuna Snagov un han. Aici, el deţine circa 400 de hectare de teren.

Adrian Porumboiu

Adrian Porumboiu (n. 27 septembrie1950, Buzău) este arbitru român, observator federal, fotbalist retras din activitate, economist, om de afaceri, finanțator al echipei FC Vaslui. Ca fotbalist a jucat la echipa de juniori și tineret a FC Argeș Pitești și în echipa mare a Viitorului Vaslui.

Părăsește fotbalul și începând cu anul 1976 îmbrățișează cariera de arbitru, la început în 1980 în divizia C, în 1982 în diviza B, iar din 1984 este arbitru în divizia A. În anul 1986 devine arbitru internațional FIFA. Ca arbitru internațional a condus la centru două partide de fotbal la două Turnee finale ale Campionatului european de juniori. Fiul său este un regizorul și scenaristul Corneliu Porumboiu.

Renunță la arbitraj în 1997, iar în 1998 conduce Comisia de disciplină și judecată a arbitrilor din FRF. Începând cu 1999 părăsește comisia de disciplină păstrându-și doar funcția de observator federal.

Începând cu anul 1999 se dedică afacerilor fapt care i-a permis să devină finanțatorul echipei de fotbal din Vaslui. Deține grupul de companii cu activități în agricultură și alimentație Racova Com Agro Pan Vaslui. În anul 2008, avea în exploatare aproximativ 45.000 hectare, suprafața fiind cultivată prin intermediul a trei firme- Comcereal Vaslui, Agrocomplex Bârlad și R-Agro Falciu[1]. În anul 2011 averea lui Porumboiu era estimată la 115 milioane euro[2].

Adrian Porumboiu si-a dezvoltat un business integrat; productia agricola de pe cele 50.000 de hectare pe care le administreaza este procesata aproape in totalitate in fabricile sale. Doar productia de grau depaseste capacitatea de procesare.

1) PAINE. Adrian Porumboiu are noua fabrici de paine (doua in judetul Vaslui si sapte in judetul Suceava) si doua mori care le deservesc. Insa doar jumatate din productia de grau – cultiva anual circa 25.000 de hectare – o poate procesa, cealalta jumatate fiind vanduta.

2) ULEI ALIMENTAR SI BIODIESEL. Ulerom, fabrica de ulei detinuta de omul de afaceri vasluian, foloseste ca materie prima rapita si floarea-soarelui cultivate de el, dar cumpara si de la alti producatori agricoli.

3) LAPTE. Adrian Porumboiu detine fabrica de prelucrare a laptelui Ilvas, care foloseste ca materie prima laptele obtinut de la doua ferme proprii. Si in aceasta situatie, Ilvas achizitioneaza materie prima de la alti producatori locali.

4) VINURI. Cu 100 de hectare de vita-de-vie in comuna Tutova (judetul Vaslui), Adrian Porumboiu este un producator de vinuri de talie “mijlocie”. In 2004 a modernizat sectia de vinificatie, care are o productie anuala de 700.000 de litri.

“Achizitii” e cuvantul de ordine, fie ca e vorba de agricultura sau fotbal.-  “Avem deschise trei linii de negociere in vederea unor achizitii”, spune Adrian Porumboiu, actinarul majoritar al grupului de firme Racova, unul dintre cei mai mari producatori agricoli din Romania, cu afaceri de circa 200 mil. euro anul trecut.

Intre doua meciuri ale echipei de fotbal FC Vaslui – vizibilitatea omului de afaceri vasluian este asigurata nu neaparat de afacerile din agricultura, ci mai degraba de reactiile si actiunile sale in calitate de finantator al echipei locale de fotbal –,Adrian Porumboiu lucreaza din mers la planul de extindere. Porumboiu, ale carui companii sunt prezente acum in mai toate judetele Moldovei, intentioneaza in acest an sa-si extinda businessul la nivel national.

“Acum sunt un jucator regional, iar dupa finalizarea achizitiilor aceasta situatie se va schimba”, spune Porumboiu. Ceea ce inseamna ca, e o noutate in strategia sa, tintele de achizitii – pe care se straduieste sa le tina secrete pentru ca, spune el, ar duce la cresterea pretentiilor financiare in timpul negocierilor – nu mai sunt neaparat din judetele Moldovei. “Cand cei de la Koket au vazut ca sunt interesat sa-i preiau, au crescut imediat pretul”- spune Porumboiu, adaugand ca este dispus sa plateasca doar “pretul corect pentru o companie” si ca tranzactiile de care face vorbire pot fi incheiate “peste doua zile sau peste patru luni”.

Pe langa deregionalizare, Porumboiu mai ofera un indiciu despre planul sau de extindere: dezvoltarea capacitatilor de procesare. “Pe grau avem productie cu mult peste capacitatea de procesare”- explica omul de afaceri vasluian. De altfel, Adrian Porumboiu declara acum trei luni pentru “Business Standard” ca s-a aflat in discutii pentru preluarea unui cunoscut producator de paine din Bucuresti.

Ca tot veni vorba de bani, Adrian Porumboiu spune ca va folosi pentru eventualele achizitii fondurile proprii ale companiei, insa are in vedere si imprumuturi bancare. “Putem folosi credite internationale”, afirma Porumboiu, care se bazeaza totusi pe autofinantare intr-o masura mai mare decat creditarea. Acesta este de fapt stilul in care fostul arbitru de fotbal a reusit sa se dezvolte, in principal reinvestind profitul, creditul bancar fiind doar o completare a finantarii. “Adrian Porumboiu este un exemplu fericit, pentru ca nu sunt multi care sa aiba cash acum”.

Desi spune ca este afectat de criza intr-o oarecare masura – in special din cauza fluctuatiilor de schimb valutar –, Porumboiu estimeaza ca in acest an va avea o crestere de circa 10%. Asta fara cele trei companii cu care se afla in discutii, companii despre care spune ca, in cazul in care achizitiile se vor concretize, vor genera “o crestere importanta” a cifrei de afaceri.

Dar poate cel mai important aspect al miscarilor facute de Porumboiu in ultima perioada il reprezinta descoperirea oportunitatilor, companii care sunt in dificultate din cauza crizei. De exemplu, Koket Vaslui se aliniaza profilului trasat de Porumboiu – compania a avut vanzari de circa 7 mil. euro in 2008 si are retea proprie de distributie –, fiind afectata de cresterea euro in raport cu leul. Proprietarul a inchis cateva magazine si a concediat 27% din angajati, ca o masura de limitare a pierderilor, insa Adrian Porumboiu crede in potentialul afacerii. “Ceea ce cumpar astazi poate fi profitabil peste 2–3 ani”, spune el.

Modul in care Porumboiu incearca sa fructifice oportunitatile crizei se poate observa, de altfel, si pe terenul de fotbal. In pauza competitionala de la sfarsitul anului trecut si inceputul acestui an, fostul arbitru a investit peste 3 mil. euro in achizitia unor jucatori de valoare pentru a-si intari echipa pe care o patroneaza, FC Vaslui, formatie cu care anul trecut a obtinut in premiera pentru micutul oras moldav o calificare in Cupa UEFA. Campania sa de achizitii a fost cea mai mare ca valoare dintre toate echipele care activeaza in Liga I de fotbal, depasind la acest capitol cluburi cu traditie ca Dinamo, Steaua, Rapid ori Poli Timisoara. El spera sa-si recupereze investitia prin calificarea in Euroleague – competitie care va lua locul Cupei UEFA incepand din acest an. Situatie in care s-ar putea ca si fotbalul sa se transforme incet-incet dintr-un hobby, cum era privit in mare pana acum de Porumboiu, intr-o afacere rentabila.

Profilul afacerilor, precum si natura acestora denota echilibru. Asadar Adrian Porumboiu poate fi caracterizat ca fiind un om echilibrat si corect.

 

Constantin Comanescu

Avere: 17-18 milioane de euro

Vârstă: 50 de ani
Reşedinţă: Iaşi
Domenii: Colectare fier vechi, imobiliare

Business-ul lui Constantin Comănescu, unul dintre cei mai discreţi şi controversaţi oameni de afaceri din Iaşi a reintrat pe un trend pozitiv de la începutul acestui an. Motivul pentru această schimbare de direcţie a fost dat de stabilizarea preţului pe tona de fier la aproximativ 370 de dolari, ceea ce a dus la un plus al încasărilor pentru omul de afaceri care îşi derulează cele mai importante activităţi în zona colectării de fier vechi.

Cea mai profitabilă firmă a lui Comănescu, Remat SA Iaşi, a avut cel mai mult de pierdut din cauza scăderii preţului pe tona de fier vechi de la 600 la 100 de dolari. În acest context, Comănescu anunţa la sfârşitul lunii octombrie 2008 că a fost nevoit să reducă capacitatea de colectare a Remat cu până la 80%, din 36 de puncte de colectare rămânând deschise doar opt. În contextul unei ameliorări a afacerilor sale, Comănescu a decis să contracteze o linie de credit. Astfel, acţionarii Remat au decis să contracteze două facilităţi de credit de la Banca Transilvania, în valoare totală de 9,7 milioane de dolari.

Creditul este garantat cu terenuri şi construcţii ale societăţilor Remat, Com Beton, Auto Remat, toate aflate în portofoliul omului de afaceri ieşean. Remat a încheiat anul 2009 cu o cifră de afaceri de 25,4 milioane de euro, în scădere comparativ cu anul 2008, când a raportat afaceri de 56,5 milioane de euro. Una dintre investiţiile de anvergură ale lui Constantin Comănescu este cea într-un centru expoziţional la Iaşi, construcţie care a demarat la jumătatea lui 2008. Suprafaţa disponibilă pentru acest proiect este de 50.000 de metri pătraţi şi va include spaţii pentru birouri, săli de conferinţe, spaţii pentru expunere, un hotel şi spaţii comerciale. Investiţia totală era estimată la 20 de milioane de euro.

Constantin Comanescu, cunoscut si ca „regele fierului vechi”, este actionar la peste 12 societati. Polul afacerilor derulate de Comanescu il reprezinta „Remat”, o societate de recuperare a deseurilor si resturilor metalice. La finele anului trecut, „Remat” a obtinut o cifra de afaceri de peste 35 milioane de dolari si a inregistrat un profit net de 1,2 milioane de dolari. Contactat de reporterii „Ziarului de Iasi”, Comanescu nu a dorit sa faca o evaluare a averii sale. „Nu stiu nici eu citi bani am. Nu i-am calculat. Insa pot sa va spun ca doar investitiile din acest an se ridica la aproximativ 10 milioane de dolari”, a spus initial Comanescu. Acesta a mai precizat ulterior ca valoarea terenurilor si cladirilor administrate prin intermediul firmelor sale i-ar fi asigurat usor un loc printre cei mai bogati romani. „Afacerea in sine pe care o derulez este o avere. Este o vorba: «noi nu avem bani, dar sintem bogati in active»”, a mai spus omul de afaceri iesean.

Biserica Manastirii Vladiceni a intrat in atentia presei locale, dupa ce s-a constatat ca in pronaos a fost pictat in marime naturala intr-o fresca, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri iesean Constantin Comanescu, impreuna cu sotia si cu cei doi copii.

Fals, uz de fals, evaziune fiscala si bancruta frauduloasa – bancruta frauduloasa, asa cum este definita, reprezinta starea unui debitor care a ajuns sa nu-si poata plati datoriile, situatie datorata unei gestionari incorecte a activitatii economice – sunt cele patru capete de acuzare ce trebuie lamurite de institutiile de ancheta ale statului in cazul lui Constantin Comanescu, patronul mai multor societati comerciale din Iasi si din alte regiuni ale Romaniei. Comanescu a fost implicat de-a lungul ultimilor zece ani in scandaluri cu licitatii trucate, cu achizitii dubioase de active ale unor firme foste de stat si cu accidente ce au dus la poluarea grava a mediului, asa cum s-a intamplat atunci cand raul Siret a fost poluat grav, cu cianuri, de activitatea uneia dintre firmele lui Comanescu, rezultatul fiind moartea unor cantitati impresionante de peste, un pericol deosebit de mare pentru populatia din Suceava si Iasi.

Concret, conform unor copii ale unui numar de treisprezece facturi, toate numai din luna martie 2002, societatea comerciala Auto Remat SRL, controlata de Constantin Comanescu, chipurile achizitioneaza marfa de la firma Black Company SRL, din Grajduri, din apropierea municipiului Iasi. Valoarea totala a acestor facturi emise catre Auto Remat SRL are scopul de a demonstra ca Auto Remat SRL a cumparat marfa de circa cinci miliarde lei vechi, in 2002, din care valoarea TVA se cifreaza la un miliard lei vechi. Cu alte cuvinte, Auto Remat SRL a redus valoarea de TVA pe care trebuia sa o plateasca statului roman, atata timp cat a platit-o furnizorului, situatie absolut normala si legala. In plus, pentru ca a achizitionat marfa de la Black Company SRL, firma lui Comanescu si-a redus si valoarea profitului obtinut la sfarsitul anului 2002, profit din care trebuia sa achite un impozit catre bugetul de stat. Deci si valoarea TVA de plata catre buget, si valoarea impozitului pe profit au fost diminuate pe baza acestor treisprezece facturi. (Integral in Buna Ziua Iasi)

Un individ la fel de controversat precum caile prin care si-a construit averea. Mai presus de toate faptul ca s-a lasat pictat intr-o biserica spune totul.

 

Cristian Teodorescu

Vârsta: 50 de aniAvere: 38-39 milioane de euro

Reşedinţa: Braşov
Domenii: Piaţa de capital, imobiliare, industrie, mass-media   

După revoluţie, tânărul de numai 29 de ani voia să aplice personal cunoştinţele acumulate şi să treacă de la statutul de angajat la cel de angajator. Avea nevoie de parteneri. Aşa că, trei prieteni buni, foşti colegi din comerţul exterior, i-au sărit în ajutor: Dumitru Ciocan, Ioan Georgescu şi Ion Gheorghe. Au început cu Vlady (exporturi de confecţii metalice în special în Olanda), apoi au continuat cu Romintrade (companie de brokeraj) şi cu Norvea prin care au intrat în acţionariatul fabricii Colgate-Palmolive de la Braşov, alături de americani. De altfel, începând cu 1998, afacerile lui Teodorescu şi ale asociaţilor lui s-au concentrat în special în zona Braşovului şi a judeţelor vecine.Mutarea de pe pieţele din afară a fost determinată de fluctuaţiile cursul valutar care le „mâncau” din profit.
În 2006, după ce au fost zece ani parteneri cu americanii de la Colgate-Palmolive, cei patru asociaţi le-au vândut pachetul de 24% de acţiuni pe care-l aveau. Teodorescu nu a dat detaliile valorice ale tranzacţiei, din cauza unui contract de confidenţialitate. Nu confirmă nici suma de 25 de milioane de euro care s-a vehiculat în presă. Dar, după cum vorbeşte, este mulţumit cu ce a primit.

Anul 2010 a început contradictoriu pentru afacerile lui Cristian Teodorescu. Astfel, în sectorul industrial a reuşit să reia exportul în Germania după o pauză de mai bine de un an, timp în care anulase toate comenzile făcute anterior. De asemenea, şi pe segmentul imobiliar, anul acesta, lucrurile s-au desfăşurat invers faţă de 2009: a crescut gradul de ocupare pe partea de depozite, scăzând, totodată, închirierile pe secţiunea de birouri. Însă antreprenorul nu renunţă la investiţiile în aceste clădiri, deşi subliniază faptul că anul trecut a fost unul dificil pentru afacerile sale.

Pe lângă Teo Holding, firmă care gestionează închirierea mai multor clădiri proprii, omul de afaceri a dezvoltat încă două spaţii de birouri în Braşov: Teo House şi Teo Central. Ambele au fost date în folosinţă în totalitate anul acesta, „ceva ieşit din comun pentru perioada asta“, spune Teodorescu cu o urmă de mândrie în glas. Cu totul specială pentru el este Teo Central (fostul sediu Colgate-Palmolive pe care l-a achiziţionat în 2009), mai ales că aici a dezvoltat un proiect de suflet: un spital. Evită să ofere detalii mai ales atunci când vine vorba de cifre, limitându-se doar la a spune că spitalul privat „Sfântul Constantin“ este dezvoltat într-o clădire de 9.000 de mp. Teodorescu are investiţii şi în mass-media, el fiind unul dintre acţionarii trustului regional de presă Transilvania Expres.

 

Dan VASILE

Avere: 11 milioane de euro

Vârstă: 58 de ani
Reşedinţă: Bistriţa- Năsăud
Domenii: Industrie          

Dan Vasile a investit anul trecut peste zece milioane euro în platforme industriale, macarale şi linii tehnologice. Este acţionarul majoritar, cu 99,99%, din grupul Dan Steel Negreşti.  Din 1991 şi până azi a reuşit să construiască o afacere de familie, care produce peste 2000 de tipuri de produse metalurgice şi materiale de construcţii. Numai în gama cuielor există peste 340 de modele. Ginerele său, se ocupă de partea de import-export, iar fiul, la numai 24 de ani, e director comercial. Modernizarea acestor utilaje, care filtrează întregul conţinut rezidual face parte din lista de priorităţi ale afaceristului de produse metalurgice.„Totul e automatizat cu elemente Siemens”, precizează proprietarul. Produsele grupului Dan Steel Negreşti sunt exportate atât în ţările din UE, cât şi în Africa şi Orientul Mijlociu. Cele mai importante companii din portofoliul lui Dan Vasile sunt Dan Steel Negreşti Oaş şi Dan Steel Beclean. Companiile pe care le deţine sunt specializate în metalurgie şi produc peste 2.000 de astfel de produse. Vasile a investit peste zece milioane de euro în platformele industriale, macarale şi linii tehnologice, şi aştepta să recupereze anual banii investiţi din profit. Criza pare să-i fi dat însă calculele peste cap, dacă ţinem cont că veniturile Dan Steel Negreşti Oaş au coborât la 36,4 milioane euro, de la 55 milioane euro în 2008. Totuşi, omul de afaceri avut o realizare importantă în ceea ce priveşte profitabilitatea. Pe fondul cifrei de afaceri mai mici, firma lui Vasile a raportat în 2009 un profit similar celui din 2008, de peste un milion de euro. Pe lângă businessul din domeniul metalurgiei, o parte semnificativă din averea lui Dan Vasile provine din terenuri. Afaceristul este proprietarul a aproximativ 100 de hectare de teren în jurul Bistriţei, din care 30 de hectare sunt destinate depozitelor companiei Dan Steel Beclean. Aceasta deţine o cotă de 5-15% din piaţa sârmei trase la rece, între 35 şi 45% din piaţa sârmei ghimpate şi a celei zincate şi 15-25% din piaţa cuielor din România.Vasile mai este acţionar direct sau prin intermediul firmelor sale la companii precum Rapid S.A., Helios şi Eurocasa. Dan Vasile are trei copii, iar în timpul liber îi place să facă drumeţii pe munţi. Petrece două vacanţe pe an – scurte, ce-i drept – iarna şi vara, când se detaşează departe de casă şi de problemele cotidiene ale companiilor pe care le conduce .

Iosif Armas

Iosif Armaş – Transporturi, turism, comerţ, agricultură – 200 de milioane de dolari (staţionare)
Are 40 de ani, este căsătorit şi are reşedinţe la Bucureşti şi Caransebeş. Proprietar al grupului „Argirom“, a investit în ultimul an şase milioane de dolari în agricultură şi turism, înregistrând în 2004 o cifră de afaceri de peste 150 de milioane de dolari. Deţine staţiunea Băile Herculane, porturile Orşova şi Moldova Nouă şi aeroportul Caransebeş. Omul de afaceri Iosif Armaş, unul dintre cei mai bogaţi cărăşeni, cu o avere estimată la 110 milioane de euro, susţine că este extrem de afectat de criza financiară. Cu toate că are o casă de vacanţă în SUA, omul nu poate dormi liniştit deoarece pierderile suferite de Argirom sunt foarte mari. Iosif Armaş deţine 4.151 de acţiuni în valoare de peste 276.000 de lei la SC Argirom Internaţional SA. În 2007, societatea a avut o cifră de afaceri ce depăşeşte 6 milioane de euro şi un profit de 1,2 milioane de euro, dar acum situaţia nu este la fel de roz. Armaş spune că vânzările au scăzut cu 30% în urma crizei internaţionale. Armaş consideră că economia românească a crescut speculativ, motiv pentru care pierderile sunt uriaşe. El susţine că, prin anumite activităţi conexe, a reuşit să dreagă busuiocul şi să nu intre în pierde, ci să se menţină aproape de cota zero. “Nefuncţionând economia – şi se vede clar că nu funcţionează la parametrii normali – vă daţi seama că fiecare agent economic care este implicat în economie are extraordinar de mult de suferit. În cazul nostru, vânzările la produsele pe care le avem noi au scăzut cu cel puţin 30%. La o cifră de afaceri de zeci de milioane de euro se simte extraordinar. Dar, datorită şi altor activităţi conexe, auxiliare, noi am încercat să ne menţiem, dar cu profit aproape de zero, undeva la 1-2 procente!“ Pe Valea Cernei, Iosif Armas este erou legendar in viata. Conform baladei, el crescu in avere cat altii intr-o viata. Si, ca sa le arate cine este celor care-i reaminteau ca la inceput a fost un biet portar de hotel, Iosif cumpara statiunea cu totul. Stapanirea (PSD) il recompensa dandu-i Perla Banatului, care deveni un ciob de sticla. Balada nu are final, pentru ca zmeul (PNA) se incrunta… “Criticii” spun ca sfarsitul va fi cu siguranta unul mioritic… cu iz de zornait de catuse, Privatizarea statiunii Baile Herculane a fost una de partid. Numai prin prisma faptului ca ea a fost adjudecata la un pret de nimic de un deputat PSD din Herculane denota faptul ca aceasta statiune era pregatita special pentru acesta. Degeaba s-au facut contestatii, degeaba au protestat oamenii… Operatiunea a fost demarata imediat ce PSD s-a intors la putere. Adica in 2001. Cu Ministerul Turismului aliat de nadejde, gruparea din cadrul SC Argirom International SA, formata din Iosif Armas, actionar majoritar, si asociatii sai, printre care se numara Doru Ioan Taracila, Florin Sebastian Sandu, fiul fostului sef al Politiei Romane, si sotia securistului Marian Ureche, fost sef al SIPA (serviciul de informatii al Ministerului de Justitie), si alti “smecheri” au intrat in posesia unei statiuni cu renume international. Prima tentativa de a controla statiunea pana in momentul vanzarii a fost in 1993, artizan fiind acelasi Dan Matei Agathon, ministru al Turismului romanesc, cand il numea abuziv pe Ilie Cristescu in functia de director general al statiunii, unul dintre agreatii sai de atunci.
Mai mult, Cristescu era vulnerabil, putand fi, dupa cum el insusi sustine, santajat cu redeschiderea unor dosare penale. Numirea respectiva a fost considerata, atunci, abuziva chiar de FPS, dar interesele erau mult prea mari pentru a se tine cont de lege. La acea vreme, actionariatul majoritar al statiunii era format din cuponari, urmati de FPS.
Armas si ai lui au incercat inhatarea statiunii si in perioada guvernarii CDR, dar a fost trimis la plimbare, mentionandu-i-se ca sunt investitori straini si romani mult mai importanti decat el, interesati de statiune. In fine, dupa revenirea la putere a PSD, Agathon isi continua opera.
In primul rand se ratoieste la Oficiul pentru Registrul Comertului Caras-Severin, sa nu care cumva sa inregistreze divizarea SC Hercules SA, in baza unei hotarari a Consiliului de Administratie controlat de cuponari si recunoscut de instantele judecatoresti: “Din informatiile pe care le avem reiese ca SC Hercules SA ar fi depus la dvs. o cerere pentru inregistrarea divizarii societatii in alte doua societati (…) In consecinta va rugam sa blocati orice inregistrare a divizarii SC Hercules SA – Baile Herculane”, cerea Agathon in adresa catre ORC Caras-Severin. Disperarea ministrului era fireasca. De-abia reocupase fotoliul si risca sa isi inceapa mandatul cu neonorarea unei promisiuni: cedarea statiunii prietenilor de partid.
In paralel, dispune convocarea unei Adunari Generale a Actionarilor, Ilie Cristescu fiind determinat sa accepte un Consiliu de Administratie (CA) redus (din 5 membri au ramas doar 3), format din doi reprezentanti ai Ministerului Turismului si un reprezentant Argirom International SA, deoarece, intre timp, firma lui Armas cumparase de pe piata de capital cateva actiuni pentru a-i permite accesul nelimitat in Consiliul de Administratie al societatii. Prin aceasta mutare s-a reusit eliminarea cuponarilor, care detineau majoritatea actiunilor. Urmatoarea etapa a fost pregatirea preluarii societatii de catre gasca din Argirom International SA.  Astfel, in februarie 2001, cu sase luni inaintea organizarii licitatiei pentru privatizarea statiunii, de la SC Hercules SA este “transferata” la Ministerul Turismului Laura Badea, ca “expert” al privatizarii ce se pregatea din timp pentru Argirom International SA. Dupa privatizare, expertul s-a intors in Argirom.

PRIVATIZAREA. Baile Herculane trebuia vanduta prin licitatie internationala, operatiune ce ar fi trebuit amplu promovata in exterior. Renumele de care se bucura, marca solida a statiunii si mai ales relatiile traditionale cu agentiile internationale de turism, cum ar fi Neckerman, impuneau o astfel de licitatie. Dar s-a ocolit aceasta varianta, pentru ca altfel cel ce trebuia sa castige nu ar mai fi avut nici o sansa! Nu mai conta nici faptul ca insasi strategia PSD-ului privind privatizarea societatilor comerciale din turism prevedea “atragerea de investitori recunoscuti in domeniu – lanturi hoteliere de renume international –, atragerea de capital pentru investitii de dezvoltare si imbunatatirea managementului”. Or, SC Argirom International SA nu avea nici cea mai mica experienta in turism, obtinand autorizatiile necesare pentru acest domeniu cu cateva zile inaintea licitatiei.In aceeasi strategie a PSD, publicata in Monitorul Oficial ca fiind Hotararea nr. 436, se mai mentioneaza ca, “avandu-se in vedere specificul balneoclimateric si renumele societatii comerciale Hercules SA Baile Herculane, starea de degradare avansata a bazei materiale, procedura de privatizare se va derula pe baza de negociere cu ofertanti care sa se angajeze la un program de investitii stabilit de acord cu Ministerul Turismului, care sa conduca la reabilitarea acestei statiu ni”. Asadar, se poate vedea cu ochiul liber ca privatizarea statiunii a fost, in sine, un proces in contradictie cu strategia fostului partid de guvernamant. In numarul de ieri am aratat cat de viabil a fost “programul de investitii”, din moment ce, la patru ani de la privatizare, statiunea se afla intr-o dureroasa paragina.

CADOURI.Desi pretul de vanzare a fost extrem de mic, Ministerul Turismului nu a fost interesat nici de investitiile necesare revitalizarii statiunii. Pentru ca Argirom International sa nu ajunga in situatia de a i se rezilia contractul din cauza neindeplinirii investitiilor, in contract s-au stipulat investitii foarte mici, ba, mai mult, ce urmau sa se faca esalonat.

Astfel, daca pretul de vanzare pentru ditamai statiunea a fost cat cel al unui hotel, adica 1,5 milioane de dolari (la cursul BNR din data tranzactiei), platibili in cinci ani, investitiile impuse au fost tot de 1,5 milioane de dolari, si esalonate pe trei ani. Practic, la cat de mici au fost aranjate “scorurile”, ar fi fost imposibil ca ele sa nu se realizeze. Mai ales ca statul le-a finantat intr-o mare proportie. Cum s-ar zice in termeni fotbalistici, blat! In ceea ce priveste investitiile, pentru realizarea lor, statul a sarit prompt in sprijinul gruparii din Argirom International SA. Ministerul Dezvoltarii si Prognozei (MDP) si Ministerul Integrarii Europene (MIE) au percutat imediat. In 2002, firma controlata de Armas a primit de la MDP, condus, la acea data, de Leonard Cazan, peste 6,4 miliarde de lei, reprezentand cofinantarea proiectului “Modernizare reutilare restaurant si baza de tratament Complex hotelier Hercules”. Tot pentru acest proiect a mai primit de la Ministerul Integrarii Europene 1,844 miliarde de lei. Astfel, Hercules SA Baile Herculane, unde Argirom International este majoritar, a primit peste 8,3 miliarde de lei “ajutor” de la stat. Tot de la stat s-au primit bani pentru achizitionare de tehnica medicala in valoare de cateva miliarde de lei. Unde se vede ca in epoca PSD nu era deloc greu sa joci rolul investitorului strategic.
Cu o singura conditie: sa fii membru de partid si parte dintr-un grup de interese bine cotat.

MODIFICARE.Asa cum am aratat, investitiile impuse prin contract se ridicau la sume derizorii. Totusi artizanii afacerii au gresit undeva: investitiile ar fi putut fi urmarite, astfel incat nerealizarile sa fie depistate. In contract se stipulau clar obiectivele acestor investitii.

Documentul prevedea “reparatii capitale, modernizari si dotari pentru ridicarea gradului de confort, pentru asigurarea securitatii turistilor si pentru protectia mediului inconjurator ce se vor efectua asupra activelor complex hotelier Roman si complex hotelier Hercules”.Aici a fost greseala. Pentru a fi reparata, nimic nu a fost mai simplu decat sa se “confectioneze” un act aditional la contractul de vanzare-cumparare si sa se revina asupra notei de investitii.
Astfel, pentru ca trecusera doi ani de la cumpararea statiunii si cele doua complexuri hoteliere se aflau tot in stare de paragina, “partile” au convenit in actul aditional ca investitiile sa se faca fara vreo specificatie exacta a vreunui obiectiv. Adica aiurea in tramvai.In concluzie, a fost eliminata obligatia de a se investi doar in cele doua complexuri.
Si, uite asa, Argirom s-a apucat sa investeasca intr-o fabrica de bere, sa cumpere un iaht prin care intr-adevar s-a ridicat nivelul de confort, dar nu al turistilor, ci al proprietarilor statiunii. Pentru ca tot a venit vorba de turisti, trebuie reamintit si faptul ca singurii care calca prin aceasta statiune sunt cei trimisi de Ministerul Muncii, in baza programelor sociale.
In fine, revenind la actul aditional, interesant de mentionat ar mai fi faptul ca acesta a fost parafat cu o zi inainte ca ministerul lui Agathon sa fie desfiintat si sa devina Agentie in subordinea lui Miron Mitrea. Cu alte cuvinte, inca o mana de ajutor intinsa la nevoie, pe ultima suta de metri.

SECRETOMANIA. Faptul ca acest contract de privatizare este unul dubios denota si din secretomania impusa de Agathon.

Astfel, in urma unei adrese a presedintelui CA al SC Hercules SA Baile Herculane, din 2002, prin care cerea Ministerului Turismului “desecretizarea” contractului si sesizand in acelasi timp o serie de ilegalitati postprivatizare, Agathon da un raspuns oficial demn de un vataf: ” (…) Avand in vedere calitatea dvs., ar fi interesant sa aflam cum ati intrat in posesia termenilor contractului mentionat in adresa nr. 16.10. 2002. Referitor la afirmatia dvs., ca Ministerul Turismului ar fi inca actionar la SC Hercules SA, rugam lasati aceste aprecieri in seama celor indreptatiti sa o faca, presedintele Consiliului de Administratie al unei intreprinderi nefiind in masura sa rezilieze contracte perfectate de institutiile statului”. Semneaza un ministru, Dan Matei Agathon.
Evident, cei care au cerut accesul la acest contract au obtinut acest drept in instanta judecatoreasca, “argumentele” lui Agathon fiind anulate. Nu a fost singurul refuz al ministrului, o alta cerere de acces la datele dubiosului contract fiind refuzata de cabinetul acestuia pe motiv ca datele respective “nu sunt de interes public”.
Fals! Dar sa vedem de ce era Agathon atat de nervos impotriva adresei facute de presedintele Consiliului de Administratie al SC Hercules SA.
Pentru ca acesta, in adresa respectiva, indraznise sa bata obrazul artizanilor afacerii, reamintindu-le, printre altele, ca in 2001, cand a fost lansat programul “Herculane in mileniul III”, Agathon, insotit de Vasile Dancu si de prefectul de Caras-Severin si primarul statiunii, s-ar fi avansat in fata mass-media sume ce vor fi investite in Baile Herculane ce se ridicau la 20-30 de milioane de
dolari, “iar de fapt nu s-a investit nici un dolar”, constatandu-se “cu amaraciune ca toate declaratiile pe care le-am preluat au fost adevarate farse”… In acest context, cererea pentru liberul acces la datele contractului de privatizare a fost motivata prin incercarea de a elimina contradictiile si suspiciunile din acest dosar. Un individ cu putere politica, corupt si demagog care si-a construit averea prin specula si frauda.

Muhammad Murrad

Mohammad, Hassan și Ahmed Murad sunt oameni de afaceri din România, de origine libaneză[1]. Frații Murad dețin în România companiile Glina – producție de conserve din carne, Valahia 2002 – prelucrarea și conservarea legumelor și fructelor, semipreparate congelate din carne, Sima Prod – fabricarea condimentelor, Roman Investments – prelucrarea și conservarea legumelor și fructelor/ Frații Murad dețin și marca de conserve din pate Mandy Foods și lanțul de restaurante fast-food Spring Time. Frații Murad mai activeaza atât in domeniul construcțiilor, cât și în cel hotelier, Mohammad Murad, cel mai mare dintre cei trei frați, controlând compania de construcții Triumf Construct, lanțul de hoteluri Phoenicia din București și hotelurile Majestic (Mamaia, Olimp și Jupiter), Perla (Mamaia) și Forum (Costinești).Mohammad Murrad este unul dintre cei mai mari proprietari de hoteluri pe Litoral, unul dintre primii care a investit in refacerea hotelurilor si in crearea unui brand pentru litoral, Perla Majestic.

Hotelurile pe care compania le opereaza pe litoral sunt Majestic Mamaia (4 stele), Majestic Jupiter (3 stele), Perla (3 stele) si Majestic Olimp (3 stele), Hotel Forum Costinesti de 2 stele, si Complex Coral Beach Resort, care potrivit estimarilor companiei, se va deschide in 2010 in Mamaia.

Murad mai detine in Capitala si hotelul Phoenicia, precum si unitatile Hebe din Sangeorz-Bai. Perla Majestic Group face parte din Spring Time Holding, iar alaturi de acestea omul de afaceri Mohammad Murad mai controleaza compania de constructii Triumf Construct, lantul de restaurante Spring Time si fabrica de conserve Mandy.Postul de televiziune Cosmos TV, asociat numelui politicianului Corneliu Vadim Tudor, si-a schimbat proprietarii. Cumparatorul-surpriza deja baga bani in postul pe care spera il aduca intr-o pozitie de top 10.O dorinta ascunsa mai veche a omului de afaceri libanez Mohammad Murad, al carui nume e de regula asociat cu lantul de fast food Springtime, s-a indeplinit: de anul trecut e patron de televiziune. Intr-o tranzactie care inca nu s-a finalizat – plata si modificarea proprietarilor la Registrul Comertului nu au fost operate deocamdata –, Murad a devenit proprietarul Cosmos TV, lansat initial (ianuarie 2007) ca un post cu tenta religios-culturala si legat direct, in cultura populara, de numele lui Corneliu Vadim Tudor.Controversatul om de afaceri arab Mohammad Murad, patronul lanturilor hoteliere Perla-Majestic, lanturilor de fast-fooduri Spring Time si al ansamblurilor rezidentiale Coral Beach, a gasit cea mai avantajoasa modalitate de creditare pentru investitiile curente. Pentru perioade îndelungate, acesta îsi tepuiste furnizorii mici, amânându-i la plata pâna spre data de prescriptie a datoriei. Foamea de bani i-a dat ghes arabului sa impuna consumatia minima la restaurantele sale de pe litoral, unde câteva lichele agresive angajate pe post de ospatari solicita plata în avans a consumatiei minime, eliberând în schimb bilete ca la circ.

Câstigul cu orice pret – aceasta pare a fi deviza sub care îsi conduce Mohammad Murad afacerile din România. Pripasit pe meleaguri mioritice din perioada în care miscarile extremiste din orientul mijlociu infiltrau agenti de influenta în România sub titulatura de studenti la universitatile noastre ceva mai spalate decât ale lor, Murad a descoperit cu timpul cheia unui succes economic greu de egalat. Dupa anii în care a pus umarul la introducerea tigarilor de contrabanda în tara, arabul si-a plasat banii negri în turism, ajungând la ora actuala unul din cei mai bogati „români”. Individul a cultivat toate tepele, mai mici sau mai mari, însa a stiut sa le ocoleasca pe cele promise de Traian Basescu în Piata Victoriei, împrietenindu-se cu actualul sef al statului, pe baza meniului pe care i-l serveste periodic la restaurantul hotelului sau din Bucuresti. De premierul Calin Popescu Tariceanu îl leaga o prietenie si mai veche, acesta onorându-l cu prezenta, pe vremea când era un simplu membru al PNL, la inaugurarea hotelului Majestic din Neptun. Cu un asemenea anturaj, s-ar fi cuvenit ca arabul sa-si cenzureze fondul nativ de tepar. Cu toate acestea, nu a facut-o, preferând sa breveteze tot felul de ineptii si anomalii pseudo-comerciale. În cele ce urmeaza, ne vom opri la doua aspecte de acest fel.

În vara anului trecut, pe când simtea sabia lui Damocles deasupra capului, în cazul scandalului iscat de arestarea lui Omar Hayssam pentru terorism, Mohhamad Murad a strâns la tescherea tot capitalul circulant din multiplele sale afaceri. Angajatii sai din turism au fost lasati sa-si câstige traiul exclusiv din bacsis.Ca urmare, acestia au coborât nepermis de mult stacheta serviciilor, iar o mare parte au migrat catre alte locuri de munca. La sfârsitul sezonului, o parte din unitatile arabului au fost închise pentru renovari, iar putinii angajati ramasi pe baricade au primit ordine sa nu achite facturile curente catre furnizori. Banii cuveniti acestora au fost folositi la renovarea hotelurilor. Manevra a usurat situatia financiara a patronului de la Perla-Majestic, astfel încât acesta nu a fost nevoit, asemenea afaceristilor corecti, sa contracteze un credit bancar cu dobânzile sale cu tot, pentru a-si rezolva treburile. Murad a început sa achite facturile restante abia de la 1 august 2006 si doar catre cei mai insistenti dintre creditori. În mod evident, acesta nu a acceptat calcularea penalitatilor de întârziere. Unul dintre tepuiti, pe numele sau Constantin Istrate, administrator al firmei Constantpres, ne-a declarat ca a avut un contract de livrare presa la hotelul Perla din Mamaia. „Biroul de contabilitate de la Perla m-a amânat un an de zile cu platile, pe motiv ca aprobarea acestora se face la Bucuresti, iar acolo, sefii cei mari nu vor sa deblocheze situatia. Aveau o lista de cel putin 30 de furnizori, cu multiple facturi, neplatiti. Am fost la ei de nenumarate ori, le-am dat zeci de telefoane, astfel ca am cheltuit cu recuperarea banilor, mai mult decât am primit, în cele din urma, anul acesta”, declara Istrate.

Foamea de bani evidentiata în cazul prezentat anterior l-a condus pe arabul Mohhamad Murad la brevetarea unei metode neverosimile de a stoarce bani de la turisti. În restaurantele acestuia de pe litoral, câteva lichele agresive angajate pe post de ospatari solicita de la consumatori achitarea în avans a consumatiei minime obligatorii de 500.000 de lei pentru fiecare persoana. Haidamacii se înfiinteaza la mesele clientilor si le deapana povestea cu consumatia minima, chiar înainte de a le aduce meiul. Consumatorii care accepta acest tratament mizerabil primesc în schimbul banilor achitati în avans, dar numai daca sunt destul de insistenti, un bilet nefiscalizat, la fel ca cele „servite” la intrare clientilor circului de stat. Ospatarii spun ca biletul este de fapt un soi de bon valoric, la fel ca cele pe care le primesc turistii care achita un sejur all inclusive la agentiile de profil. În realitate, însa, este doar o circarie de doua parale, emanata pe semne din aceeasi mentalitate a arabului, de tepar care se teme sa nu fie tepuit. În fond, fiecare vede lumea dupa propria-i înfatisare.

Este tipul avarului care este in stare sa faca orice pentru a obtine bani. Nu se inlatura de la ilegalitati, ba chiar le promoveaza si pt acest lucru il blamez.

Ferenc Hegedus

Avere: 21-22 milioane de euro

Vârstă: 52 de ani
Reşedinţă: Covasna
Domenii: Imobiliare, hotelier, retail

Ferenc Hegedus a simţit din plin gustul succesului în cei 15 ani în care a condus afacerea Domo împreună cu partenerul său tradiţional de afaceri Lorand Szarvadi. După ce a adus compania la un nivel invidiat de concurenţi, a reuşit să vândă pachetul majoritar de acţiuni în cel mai bun moment posibil. A obţinut împreună cu Szarvadi 75 milioane de euro şi a făcut pasul către un alt capitol: imobiliarele.

Cu banii obţinuţi în 2007 din vânzarea electroretailerului a cumpărat mai multe terenuri, prin firma Interdomo, unde deţine 45% din acţiuni. Restul de 55% revin familiei Szarvadi, cu care Hegedus a dezvoltat mare parte din afaceri.„Interdomo e în momentul de faţă cea mai importantă companie a noastră, dar nu a devenit încă profitabilă“, spune Hegedus, care refuză să creadă că investiţia în domeniul imobiliar a fost o decizie proastă.

Totuşi, cel mai important proiect al asociaţilor a fost abandonat pentru moment. Este vorba despre un teren de 100 de hectare în nordul Bucureştiului, pe care urmau să construiască un cartier rezidenţial. Cererea de case în jurul Capitalei a scăzut, iar cei doi s-au reorientat către un proiect similar, de dimensiuni mai mici, dar în apropierea oraşului Sfântu Gheorghe. „E vorba de un cartier cu 200 de case. Proiectul nostru nu e în pericol, pentru că cererea de astfel de locuinţe e ridicată în regiune“, e convins Hegedus. Este vorba despre case cu teren de 500 de metri pătraţi, care vor costa între 80.000 şi 120.000 de euro. Relaxarea afaceristului are însă o justificare: lichidităţile obţinute din vânzarea Domo îi permit să construiască în linişte. Pe lângă cartierul de case din judeţul Covasna, Hegedus a investit şi în opt apartamente din Cluj, pe care intenţionează să le vândă în viitorul apropiat.

Deşi a cumpărat terenuri în perioada în care preţurile explodaseră, Hegedus nu consideră că a făcut o alegere proastă prin achiziţiile sale şi se aşteaptă ca blocajul de pe piaţa imobiliară să aducă şi ceva bun pe viitor: echilibrarea preţurilor, care deveniseră din ce în ce mai nerealiste.„Nici terenul din Bucureşti nu îl vom lăsa baltă prea mult timp. Probabil că anul viitor vom avea mai mult timp să ne gândim la un proiect pentru el“, spune Hegedus, care aşteaptă însă măsuri concrete din partea Guvernului, care să deblocheze piaţa imobiliară şi să stimuleze revenirea economiei. Pentru moment, însă, antreprenorul lucrează cu frâna de mână trasă în domeniul imobiliar, şi aşa cum îi stă bine oricărui miliardar care se respectă, şi-a„ocupat timpul“ cu o altă afacere în care îşi pune mari speranţe: turismul. Hegedus are două hoteluri: Best Western în Balvanyos şi Atrium în Târgu Secuiesc.

Primul hotel a fost cumpărat în urmă cu doi ani şi renovat complet, după care a fost redeschis în primăvară. Investiţia totală a fost de zece milioane de euro, iar Hegedus nu vrea să se oprească aici: are de gând să construiască o pârtie de schi, un centru de tratament balnear şi o piscină acoperită. Toate fac parte dintr-un proiect a cărui valoare se ridică la 3,5 milioane de euro. O parte din aceşti bani provin din fonduri europene, însă birocraţia îl ţine pe Hegedus în loc. „Proiectul e aprobat, dar suntem pe lista de aşteptare pentru a primi banii“, explică el. Putea opta pentru finanţare bancară, dar dobânzile sunt mari şi se cer prea multe garanţii, aşa că preferă să aştepte fondurile europene. Hotelul Best Western este cotat la patru stele, iar Hegedus are mari aşteptări de la el pentru viitor, însă pentru moment recunoaşte că este un aspirator de bani care nu se poate autofinanţa pe termen scurt.„Investiţia în turism este una de viitor şi cred foarte mult în ea, dar trebuie răbdare.

Horaţiu Cercel

Avere: 25-26 milioane de euro
Vârsta: 38 de ani
Reşedinţa: Sibiu
Domenii: Construcţii, imobiliare

Pentru Horaţiu Cercel, acţionarul majoritar al Concefa Sibiu, anul 2009 a fost un an dificil, în care s-a consemnat o scădere semnificativă a afacerilor sale. Antreprenorul de 38 de ani spune că a înregistrat un volum scăzut de producţie la costurile fixe la care s-a angajat înainte de criză, printre care cele bancare, cele de finanţare a producţiei pentru termene mai mari decât cele prevăzute etc. Totuşi, în ciuda perioadei dificile din 2009, Concefa ar putea reveni anul acesta la volumul de afaceri de acum doi ani, când a ajuns la 39 milioane de euro.

Conform estimărilor raportate, societatea va avea cele mai bune rezultate din ultima perioadă, fiind ajutată de câteva contracte în derulare. În 2010, societatea de construcţii a definitivat lucrările la Central Residence (Sibiu), un proiect rezidenţial pe segmentul imobiliar de lux, a cărui valoare estimată este de 4,5 milioane de euro. În acest moment, 30-40% din contractele companiei sunt încheiate cu clienţi bugetari, o pondere similară o au contractele cu partenerii privaţi, iar restul îl reprezintă vânzările de apartamente proprii.

Potrivit raportărilor de pe bursă, directorul general al companiei – Horaţiu Cercel, şi-a vândut în luna iunie 2010 circa 20 milioane de acţiuni, reducându-şi deţinerea la 52,72%, în timp ce Asociaţia Concefa Sibiu a cedat 11,34 milioane de acţiuni – care reprezintă 5,76% din capitalul social. Capitalizarea companiei (COFI) nu era la mijlocul anului decât 7,6 milioane de euro. Horaţiu Cercel este acţionar la mai multe companii din domeniul construcţiilor, infrastructurii sau imobiliar. Una dintre ele, Tunele (Braşov), nu are practic concurenţă pe piaţa românească.

  

Familia Istrate

Avere: 55 milioane de euro
Reşedinţă: Galaţi
Domenii: construcţii, turism, imobiliare

După mulţi ani de muncă, în care a pus pe picioare holdingul Vega, Corneliu Istrate a ajuns la concluzia că a venit vremea să se retragă, sau mai bine zis să lase pe mâna celor doi copii ai săi afacerea. Asta nu înseamnă că nu-l mai interesează ce se întâmplă cu firmele, ci pur şi simplu vrea să aibă mai mult timp pentru el. Să se odihnească, cum îi place să spună. O să-i ajute în continuare.În plus, are încredere în cei doi copii, Ionuţ şi Anca. Fata se va ocupa de partea hotelieră, iar băiatul de restul afacerilor. Vega Holding deţine mai multe societăţi de construcţii civile şi industriale, printre care Vega ’93 şi Viva Construct, dar are şi afaceri în domeniul hotelier. Cea mai mare parte a businessului o reprezintă partea de construcţii civile şi de infrastructură. Firma a avut mai multe contracte cu statul. Familia Istrate mai deţine două ansambluri rezidenţiale în Galaţi, din care unul nu este finalizat.Corneliu Istrate este un nene care are atît de mulţi bani, încît i-ar trebui încă două-trei vieţi ca să-i poată număra. Istrate este patronul grupului de firme Vega ’93 Galaţi, care haleşte mulţi bani publici asfaltînd drumuri din Galaţi şi pînă-n Vrancea, care se ocupă cu distribuţia de instalaţii sanitare, başca are un club de fiţe în Galaţi, situat în Bariera Traian. Acest club este administrat de Ionuţ Istrate, recte fiul miliardarului. Ionuţ este un arogant de treabă, un figurant de bun simţ, care pare să nu aibă, însă, noroc în dragoste. Surse din CIA, confirmate de agenţi Mossad, susţin că Ionuţ Istrate a intentat acţiune de divorţ, după ceşi-a surprins soţia jucîndu-se de-a mama şi de-a tata taman cu instructorul de fitness al clubului de fiţe pe care el îl patronează. Nu-i un secret pentru nimeni că Ionuţ Istrate e gras, că urăşte să facă abdomene sau că îşi poartă burta peste curea. Chiar şi aşa, nu o înţeleg pe deşteapta de nevastă-sa, care, pentru o simplă tăvăleală, a dat cu flit la multe jdemilioane de euro. Dar, probabil că şi contractul prenupţial prescris de tata socru Corneliu a împins-o către ştiuletele antrenorului de fitness, antrenor plătit taman de Ionuţ Istrate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: