Sociology of Richness

Research Center

Papasima Razvan




1. Adrian Butucă

MOLDOVA, LAND OF MILK AND HONEY

Inclus în 2008 în top 300 Capital, Adrian Butucă este un om de afaceri de naţionalitate română a cărui avere este estimată la aproximativ 70 de milioane de euro. S-a născut în Iaşi, fost şef al tineretului comunist înainte de 1989, are 44 de ani şi este de profesie inginer electronist. Este tatăl a doi copii, proveniţi din două căsătorii diferite, iar după spusele sale, locuieşte într-un apartament şi are o maşină obişnuită, în ciuda faptului că este unul dintre cei mai bogaţi români. Prima sa soţie, Irina, era fiica directoarei adjuncte de la sucursala ieşenă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Din mariajul lor, care s-a încheiat prin divorţ în octombrie 2000, s-a născut Andrei Tudor. Copilul rezultat din cea de-a doua căsătorie a fost botezat de fostul ministru de externe Mihai Răzvan Ungureanu, actualmente director al SIE. Adrian Butucă este proprietarul Editurii Polirom şi al fabricii de mobilă Moldomobila SA. A debutat în afaceri, imediat după Revoluţia din decembrie 1989, la doar 24 de ani, pe “frontul din Răsărit”, mai exact în Republica Moldova. Acolo s-a axat pe tipărirea de cărţi datorită faptului că atât costul hârtiei, cât şi cel al forţei de muncă erau mult mai ieftine decât în România. Afacerea s-a bucurat de succes fiindcă, după 3 ani de “navetă” la Chişinău şi cu ajutorul unui credit bancar, Adrian Butucă a reuşit să-şi cumpere prima tipografie. Astăzi deţine 54% din acţiunile editurii Polirom, una din cele mai profitabile de pe piaţa românească. Din 2001, Butucă este membru de onoare al sindicatului SANITAS, cu toate că nu este cadru medical, dar donează anual 1% din veniturile sale salariale către organizaţie. În 2008, omul de afaceri ieşean a devenit consulul onorific al Turciei pentru toate judeţele din zona estică a ţării, fiind numit reprezentantul intereselor economice şi culturale ale guvernului de la Ankara. În mai 2010, Butucă a fost cooptat în conducerea PDL Iaşi, dar acesta a demisionat după doar câteva luni, rămânând un simplu membru de partid.

“NU SUNT UN CIOCOI”

“Eu sunt tipul de om care are o idee şi munceşte pentru ea, nu fac parte din mulţimea de ciocoi de astăzi”, aşa se auto-caracterizează Adrian Butucă. Afaceristul ieşean afirmă că este o persoană liberă şi că aceasta este una din cele mai mari satisfacţii ale sale. “Săptămânal mă duc la cumpărături, fără bodyguarzi, şi colind mereu prin librării. Sunt liber, ăsta este luxul meu”, mai spune Adrian Butucă. Despre intrarea sa în politică, dar şi despre demisia sa rapidă, omul de afaceri susţine că aceasta s-a produs într-un moment în care a simţit nevoia unei implicări pentru a face ceva pentru comunitate.  „ Am intrat în structura de conducere a PDL Iaşi într-un moment greu şi pentru partid, dar mai ales pentru ţară. Am intrat într-un moment în care asupra mea nu pot plana acuzaţii ca «arivist» sau «vânător de ciolan»Am activat politic fără a «cerşi» sau «cumpăra» capital de imagine sau intrând în casele ieşenilor pe ecranul televizorului. Ultimele decizii, incoerenţa la nivelul conducerii PDL Iaşi, absenţa unei strategii pe termen mediu şi lung, la nivel local, pentru îmbunătăţirea vieţii comunităţii în care lucrez şi trăiesc sunt tot atâtea motive ale retragerii mele. Pentru că nu se face nimic”, mai spune Adrian Butucă.

NIMIC NU E CEEA CE PARE

Povestea de viaţă a omului de afaceri Adrian Butucă pare desprinsă dintr-un capitol al marii cărţi a Succesului. Un tânăr care la 24 de ani, lovit de inspiraţie caută să profite rapid de beneficiile capitalismului ambiguu de după 1989 şi care de-a lungul vieţii s-a dedicat tipăririi cărţilor şi construirii bibliotecilor sau, mai precis, mobilei. Şi totuşi, cel puţin un mister se ascunde în trecutul afacerii sale, iar alte dileme însoţesc pe tot parcursul anilor povestea sa. Să le luăm pe rând. Debutul în afaceri în 1990 este legat de tipărirea cărţilor în Republica Moldova, stat comunist. Cine a intermediat această afacere, cine l-a sprijinit pe tânărul de 24 de ani (fost lider al UTC) în acest demers, fiindcă e greu de crezut că un inginer electronist avea relaţii în afara graniţelor şi cunoştea atât de bine piaţa cărţii în acel moment încât să ajungă dintr-o întâmplare să tipărească într-un stat comunist. Cine se ascunde în spatele lui şi de unde avea banii pentru a porni afacerea? Analizând informaţiile se poate trage concluzia că un ajutor incipient ar fi putut veni din partea soţiei, care fiind fiica directoarei adjuncte de la sucursala ieşenă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni ar fi dispus de o anumită zestre sau cel puţin de mijloacele pentru a face rost de banii necesari, dar firul poveştii se întrerupe aici… Peste mai bine de un deceniu, Adrian Butucă îl pune naş la botezul fiului său pe ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, actualul şef al SIE. Ascensiunea sa este fulminantă. În 3 ani de la plecarea spre Moldova, cumpără prima tipografie, iar peste încă 7 ani, îl pune naş pe ministrul de externe.  Nu pare neverosimil? În 2010 intră în politică “pentru ţară” cu toate că una din firmele sale, Moldomobila SA ocupa locul şapte în topul celor mai mari datornici, cu restanţe de 29,8 milioane de lei, iar în declaraţiile sale publice, extreme de rare, a ţinut de fiecare dată să spună că “nu sunt ciocoi” , “arivist” sau “vânător de ciolan”, cu toate că nu a existat nicio acuză în acest sens împotriva sa.

SURSE:

http://old.ieseanul.ro/articol/ziar/iasi/online/17881/

http://www.evenimentul.ro/articol/bomba-noul-patron-de-la-moldomobila-este-sefa-de-sindicat.html

http://www.financiarul.com/articol_21672/moldomobila-iasi-executata-silit-de-fisc-.html

www.stitirol.ro

http://www.administratie.ro/articol.php?id=17415

http://roncea.ro/tag/polirom/

http://www.bzi.ro/adrian-butuca-este-membru-sanitas-30662

http://www.jurnalvirtual.ro/2010/10/23/adrian-butuca-si-a-dat-demisia-din-coda-al-pdl-iasi-motivul-incoerenta-conducerii-filialei-si-lipsa-unei-strategii/

2. Alexander Hergan  

CAPITALIST AMERICAN DE ESENŢĂ ROMÂNEASCĂ

Alexander Hergan este un om de afaceri american, de origine română. S-a născut la Bucureşti, în 1946, este de profesie inginer, iar  în topul Capital “300 cei mai bogaţi români” 2010 Alexander Hergan se află pe locul 149, cu o avere estimată la 40-43 milioane de euro. Acesta a pus bazele a opt companii în Statele Unite ale Americii (în domeniul IT&C, medical şi bancar), iar între 1999 – august 2010, Hergan a administrat Grupul Avrig 35, perioadă în care a dezvoltat mai multe proiecte imobiliare de mare avengură. Grupul Avrig 35 are 100 de firme, însă valoarea proprietăţilor din portofoliul acestora a scăzut mult în ultimii doi ani, iar grupul Avrig 35 a încheiat anul 2009 cu minus 2,25. Este considerat unul dintre cei mai importanţi şi discreţi jucători ai pieţei imobiliare din România, fiind persoana care a pus pe picioare primii “zgârie-nori” de birouri din Capitală. Pe lângă business-urile din România, acesta mai are peste ocean şase afaceri, în domenii precum banci, kituri medicale şi software, precum şi investiţii pe bursa de la Bucureşti în câteva companii “cheie”, o statie TV şi o fabrică de sticla, din a cărei producţie a fost realizată faţada clădirii Charles de Gaulle Plaza Pe lângă toate acestea, grupul Avrig 35, în care Hergan este acţionarul principal, controlează circa 80 de firme (special purpose vehicles – spv) în portofoliul cărora sunt circa 100 de terenuri în toată ţara.

 “NU AM CONSTRUIT PROIECTE SPECULATIV”

 “Am ales să rămân în România la începutul anilor ’90, când tocmai mă retrăgeam din afacerile pe care le aveam în China tot în domeniul imobiliar. Nu se mai putea din cauza regimului. Într-unul din drumurile de întoarcere, mi-am zis că nu are cum să fie mai rău ca în China, mai ales că eram român, nu?”, declara Alexander Hergan, despre cum a avut loc intrarea în lumea afacerilor din ţara natală. Cartea sa câştigătoare a fost sectorul imobiliar,un segment care timp de aproape 20 de ani a reprezentat o mină de aur pentru cei mai mulţi investitori în domeniu.  Reţeta de succes a fost una şi aceeaşi: achiziţionarea de terenuri cu potenţial pentru dezvoltarea de proiecte mari. Firmele lui Hergan au ajuns astfel la un portofoliu al proprietăţilor care a trecut de pragul a o mie de hectare. “Nu am vândut niciodată teren, cu o singură excepţie: am vândut un teren către McDonald’s în Titan, când au început să se extindă pe terenuri deţinute în proprietate şi nu am vrut să ne punem rău cu ei. Pentru fiecare teren cumpărat exista un proiect în capul meu. Chiar acum sunt în proces de a face două noi tranzacţii, una în Bucureşti şi una în ţară”, povestea Hergan. Axat cu preponderenţă, în România, pe afacerile imobiliare, Alexander Hergan este unul dintre cei care au participat la realizarea proiectului Bursei de la Sibiu, fiind în acelaşi timp şi un jucător pe piaţa de capital. “Chiar dacă personal am un nivel al investiţiilor pe piaţa de capital în titluri de un milion de euro, în această perioadă analizez să nu mai ţinem firma de brokeraj. Pentru noi a devenit o activitate în urma căreia nu ne mai mulţumeşte randamentul obţinut, în comparaţie cu cel pe care l-am putea obţine din imobiliare, cu aceiaşi bani”, afirma cu ceva timp în urmă Alexander Hergan. Omul de afaceri dezvăuia într-un interviu că în afaceri “trebuie să asculţi piaţa. Nu să o ghiceşti. Nu am construit proiecte speculativ. Am făcut ce ne-au cerut clienţii”.

MONEY, MONEY, MONEY

Alexander Hergan este unul din fericiţii câştigători ai premiului din oficiu, “investeşte în imobiliare”, acordat de statul roman în ultimii 20 de ani, tuturor jucătorilor de acest tip de pe acest segment de piaţă. În ciuda faptului că experienţa sa în afaceri ar fi putut aduce un plus de valoare în dezvoltarea economică a României, Alexander Hergan a preferat câştigul facil şi “speculativ” din imobiliare, chiar dacă neagă faptul că aceasta a fost intenţia sa. În ultimii 10 ani, majoritatea profiturilor din imobiliare, fie că e vorba de achiziţionarea unui teren la un preţ scăzut şi vânzarea lui mai târziu la un preţ de câteva ori mai mare, fie că e vorba de achiziţionarea unui teren şi vânzarea acestuia cu un imobil construit, la un preţ de sute sau mii de ori mai mare, tot o afacere speculativă se numeşte. Dacă adăugăm la acest lucru şi faptul că majoritatea clădirilor de birouri, de tip “zgîrie-nori”din Capitală, construite de Hergan au fost ridicate de cele mai multe ori în detrimentul arhitecturii şi a planurilor urbanistice ale Bucureştiului cu complicitatea autorităţilor, imaginea omului de afaceri profesionist în care pozează acesta se nuanţează tot mai pregnant în note de gri. Hergan rămâne un personaj misterios în peisajul milionarilor de pe plaiurile mioritice. Neimplicat în acţiuni sociale, în viaţa activă a societăţii, Hergan este doar un om bogat care pentru România există doar atunci când încheie o tranzacţie în urma căreia profitul depăşeşte şase zerouri. Restul e tăcere…

SURSE:

http://www.ccisv.ro/targuri/construct/2010/03/hergan-in-imobiliare-ne-uitam-%C2%ABpeste-deal%C2%BB-nu-la-ziua-de-azi-iar-viitorul-arata-bine/

http://www.adevarul.ro/actualitate/Tatal-zgarie-norilor-Capitala-banii provincie_0_34797279.html

http://www.jurnalul.ro/special/special/monument-langa-guvern-teapa-din-piata-victoriei-print-558744.html

http://catavencu.ro/lista-incendiilor-avizate-de-guvernul-boc-15959

 

3. Nicolae Badea

LA TRECUTU-I MARE, MARE VIITOR

S-a născut pe 2 octombrie 1948 şi este un om de afaceri român cu investiţii în comunicaţii, alimentaţie publică şi fotbal. Cea mai mare pondere din afacerile lui Nicolae Badea o au companiile din domeniul IT, fiind proprietarul firmei Computerland, înfiinţată în 1991, şi deţine, de asemenea, francizele pentru România ale restaurantelor Pizza Hut, Hard Rock Café şi KFC, extinse în ultimii ani în toată ţara. În plus, omul de afaceri este şi dealer pentru România al producătorului de articole de îmbrăcăminte Benetton şi al firmei de aparatură electronică JVC. Alături de alţi oameni de afaceri din România, Nicolae Badea a demarat în anii ’90 investiţii în domeniul imobiliar şi în industria hotelieră, un exemplu în acest sens fiind lanţul hotelier Howard Johnson. În Top 300 Capital, averea lui Nicolae Badea este estimata la 150-160 milioane de euro şi ocupă poziţia 45. În vârstă de 63 de ani, se află la a doua căsnicie, după ce, în tinereţe, s-a căsătorit cu Liliana Dincă, fiica fostului demnitar comunist Ion Dincă, vice-premier în perioada ceauşistă, cunoscut şi sub numele de “Dincă Te-leagă”. Miliardarul mai deţine şi un pachet de 1% din acţiunile principalului operator de telefonie mobilă din România, Orange. Prima sa soţie a activat în contraspionaj, cu grad de căpitan, a predat la Şcoala de Ofiţeri de Securitate Băneasa, fiind specializată în dialecte arabe. Nicolae Badea este preşedintele Consiliului de Administraţie al clubului de fotbal Dinamo Bucureşti din 1999 postură care i-a adus notorietatea. S-a aflat în atenţia DNA pentru un proiect început cu mai mulţi ani în urmă în cartierul bucureştean Satul Francez, iar în acest moment este acuzat într-un proces aflat pe rol la Tribunalul Bucureşti de prejudiciu adus statului roman în “Dosarul transferurilor”.

“NU VREAU SĂ MĂ IDENTIFIC FOTBALULUI, AM IDENTITATEA MEA”

Atunci când vorbeşte despre propria persoană, Nicolae Badea este extreme de atent. Jurnaliştii îl consideră o “persoană cifrată”, discretă, care ascunde încă multe secrete. Postura de preşedinte al clubului Dinamo i-a adus notorietatea, dar Nicolae Badea nu este foarte încântat de faptul că numele său trimite imediat la lumea fotbalului. “Din copilărie sunt dinamovist vârsta exactă n-o ştiu. Veneam la meciuri de la 40 de kilometri de Bucureşti, cu rata. Călătoream împreună cu suporteri stelişti şi rapidişti, fără probleme”, susţine acesta, apoi, reflexiv, este gata să nege evidenţele: “Am investit şi bani, şi competenţă, şi raporturi de afaceri. Mult în opinia mea, puţin sau deloc în a altora. Dar eu nu vreau să mă identific fotbalului, eu am identitatea mea profesională”. Şi totuşi, Nicolae Badea este un nume cunoscut mai degrabă din lumea sportului şi mai puţin din cea a afacerilor, cu toate că simbioza dintre cele două domenii pare să i se potrivească perfect. “Teoreticienii vorbesc deja despre o nouă industrie. Industria timpului liber. Stadionul Dinamo nu poate fi o atracţie pentru timp liber, pentru oamenii non-fotbal. Astăzi, arenele sportive au devenit spaţii de entertainment. Siteuri de petrecere a timpului liber”, spune acesta, lăsând impresia că a mai identificat un business pe această nişă. Cât despre faptul că preferă să rămână un personaj de plan second acesta este de părere că, “noi, cei din conducere, nu trebuie să ne substituim sportivilor”.

LEGAT DE DINCĂ TE-LEAGĂ

Nicolae Badea este un personaj pitoresc al capitalismului românesc postdecembrist. Legăturile sale cu fostul prim-viceprim ministru al regimului ceauşist, Ion Dincă, materializate într-o căsătorie cu fiica acestuia i-au deschis oportunităţi nebănuite şi probabil l-au propulsat direct în topul viitorilor milionari. Intrarea sa în afaceri, alături de celălalt ginere al fostului demnitar comunist, Puiu Popoviciu, un alt personaj controversat, s-a petrecut într-un moment în care România încă nu se trezise după şocul căderii lui Nicolae Ceauşescu. Nicolae Badea a investit strategic, în domeniul IT şi în francize celebre peste ocean de restaurante fast-food. Investiţii sigure, fără riscuri inutile, menite să conserve capitalul şi să-l sporească direct proporţional cu creşterea nivelului de trai al românilor.Pentru a beneficia de notorietate, Nicolae Badea a investit la clubul de fotbal Dinamo Bucureşti fostul club al Securităţii şi al Ministerului de Interne în perioada comunistă, satisfăcându-şi astfel un hobby din copilărie. Implicarea sa socială ţine tot de fotbal, acesta anunţând în 2006 că doreşte înfiinţarea unei fundaţii care să ofere pensii şi ajutor financiar foştilor fotbalişti dinamovişti, însă nu pot confirma dacă acest proiect există în prezent sau a rămas doar la stadiul declarativ. Povestea succesului lui Nicolae Badea este povestea naşterii capitalismului în România, transferul puterii dinspre fosta oligarhie ceauşistă către noua oligarhie capitalistă de sorginte comunistă. Astfel, vechile structuri şi-au menţinut forţa şi influenţa mulţi ani după evenimentele din decembrie 1989.

SURSE

Wikipedia

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/umbra-internelor-la-dinamo-badea-si-a-aratat-influenta-8387409

http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_intern/Nicolae-Badea-transferurilor-Auditul-Dinamo_0_461954323.html

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/nicolae-badea-stie-reteta-succesului-mai-mult-torje-decit-borcea-241012.html

4. Aurel Kober

VOPSEAUA, GĂINILE ŞI MAGAZINUL ISTORIC

Aurel Köber s-a născut la 17.07.1962 şi este unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, având două fabrici în care se produc anual 180.000 tone de vopsea. Averea acestuia este estimata la 45-50 milioane dolari. A absolvit Liceul Militar, apoi a urmat la Facultatea de Construcţii de Nave din Galaţi. În timpul vacanţelor studenţeşti se întorcea în oraşul natal, Drobeta Turnu Severin, şi muncea, împreună cu un unchi de-al său, la zugrăvit case. Proaspăt inginer naval, Aurel Köber s-a întors la fabrica de vapoare din Drobeta, unde a lucrat până în 1990. După revoluţie acesta a primit, la fel ca toţi lucrătorii de pe şantier, o cotă din participaţie, de 20.000 de lei, bani pe care i-a investit într-un atelier. Acolo şi-a înjghebat instalaţia de producere a unor vopseluri pe bază de ulei şi astfel, la 29 de ani a intrat în lumea afacerilor. În 1994, întreprinzătorul a pus la punct un laborator de cercetare unde au fost angajaţi cei mai buni absolvenţi de chimie ai facultăţii de profil din Iaşi, pentru a scoate pe piaţă produse după reţete proprii. Köber este considerat cel mai mare producător de vopseluri din ţara noastră şi este şi proprietarul mărcii de centrale de apartament “Motan”. A investit şi într-o secţie de implantat componente electronice SMD pentru realizarea plăcilor electronice şi într-o linie de boilere de inox şi oţel laminat. Se consideră un om obişnuit, îşi face singur cumpărăturile, are grijă de cele 20 de găini din curtea sa şi obişnuieşte să plece în escapade în Ceahlău, cu soţia şi cei doi copii. În timpul liber preferă să citeasca, printre altele, din colecţia sa completă de “Magazin istoric”. Este de 10 ani organizatorul Cupei Kober la tenis şi din 2011 al turneului MOTAN- KÖBER, concurs de şah cu premii totale în valoare de 6.000 lei.

“AVEM NEVOIE DE ANTREPRENORI, NU PUTEM RĂMÂNE O ŢARĂ DE MUNCITORI”

Aurel Kober este considerat un personaj extrem de discret. Apariţiile sale rarisime în media sunt explicate de omul de afaceri prin nevoia de intimitate, pe care o apără cu success în ciuda notorietăţii sale. “Tata a fost jumătate român, jumatate german”, dezvăluie acesta originea numeui său, apoi continuă: “Eu sunt mai retras, aşa, de felul meu”. Afaceristul ţine să precizeze că este pasionat de tehnică şi consideră că aceasta ar putea contribui la renaşterea spiritului antrepenorial al românului. “Sunt pasionat de tehnică. Pregatirea tehnică ar trebui să fie de bază într-o ţară care şi-a pierdut antreprenorii. Avem nevoie de antreprenori, nu putem ramâne doar o ţară de muncitori”, afirmă Aurel Kober. Privitor la debutul său în afaceri, acesta spune că pasul decisive a fost făcut din nevoia de stabilitate, lăsând să se înţeleagă că situaţia din România din primii ani ai democraţiei post-decembriste a avut o contribuţie majoră la luarea deciziei de a porni propria afacere. “Mie îmi place stabilitatea unui loc de muncă. Dacă aveam atunci şansa să lucrez într-o mare firmă, fie în străinătate, fie în ţară, probabil că nu mi-aş mai fi făcut propria firmă”, susţine Kober. Acesta considera patronul că România pentru a putea fi apreciată pe plan internaţional are nevoie de o revenire la valorile muncii. “Se va întâmpla atunci când românii se vor stima pe ei înşişi, prin muncă şi seriozitate”, afirmă Kober. Despre afacerea pe care o conduce acesta spune: “Suntem un model de reuşită în societatea românească deoarece ne caracterizează: creativitatea la toate nivelurile, în tot ceea ce întreprindem; toleranţa faţă de greşelile care pleacă din intenţii bune; onestitatea atât faţă de noi înşine cât şi faţă de clientii şi partenerii noştri; determinarea în atingerea obiectivelor propuse; disciplina şi o conduită profesionala ireproşabilă”.

SERIOZITATE PÂNĂ LA BANI

Aflat în topul celor mai bogaţi români, Aurel Köber pare a fi, din datele pe care le-am cules, un model de antreprenor specific pentru România postcomunistă. Într-un moment în care societatea românească era caracterizată de instabilitate economică şi politică, Kober a inovat pe piaţa internă a vopselurilor, aducând reţete de succes din afară şi combinându-le cu propriile sale cunoştinţe în domeniu. Acest lucru i-a adus succesul, astăzi fiind unul din cele mai mari branduri în domeniu din România. Faptul că are rădăcini germane l-a ajutat să creeze în jurul numelui său o imagine a seriozităţii şi calităţii, bazată pe prejudecăţile existente cu privire la nemţi în mentalul colectiv al poporului roman. Mai mult decât atât, Kober şi-a însuşit aceste prejudecăţi şi le-a transformat în propriile valori după care şi-a orientat întreaga filosofie a business-ului. În ciuda acestui lucru, reclama care promovează vopseaua lavabilă Kober Zertifikat Plus a fost interzisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.pe TV pe motiv că “încalcă principiul informării corecte şi conţine mesaje înşelătoare”, una din puţinele măsuri de acest gen dictate de CNA.  În ceea ce priveşte implicarea socială, milionarul Aurel Kober, milionarul Aurel Kober s-a limitat la organizarea unor evenimente sportive pentru copii şi tineri, în tenis şi mai nou, în şah, cu premii nu foarte mari (de ex. 6.000 de lei), dacă nu chiar extrem de scăzute pentru profitul pe care îl realizează şi pentru beneficiul de imagine pe care acestea i-l aduc.

SURSE:

http://www.paginademedia.ro/2011/03/spotul-%E2%80%9Ckober-zertifikat-plus%E2%80%9D-interzis-de-cna/)

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/kober-miliardar-fabricat-100-in-romania-139357.html

http://www.gazetanord-vest.ro/2011/04/08/motan-kober-open-concurs-de-sah-cu-premii-in-valoare-de-6-000-lei/

5. Andrei Lişinschi jr.

MILIONAR ÎNTR-O SECUNDĂ

La doar 26 de ani, gălăţeanul Andrei Lişinschi jr. este cel mai tânăr milionar din TOP 300 Capital cu o avere de 40 de milioane de euro, bani proveniţi, printre altele, din producţia de ţevi, tablă şi metalurgie.  A devenit milionar brusc, după ce a împlinit 23 de anicând tatăl său, Andrei Lişinschi, i-a dăruit 75% din acţiunile Grupului Profiland-Intfor  şi l-a făcut astfel partener în toate afacerile dezvoltate de familia sa în domenii precum producţia de ţevi, combustibil biodisel şi imobiliare. Nu a fost primul cadou de acest gen, la împlinirea vârstei majoratului Andrei Lişinschi jr. a primit cadou un Porshe Cayenne, care l-a populsat în topul “copiilor de bani gata”. De fapt ascensiunea sa este indisolubil legată de cea a tatălui său Andrei Lişinschi, fost candidat la primăria municipiului Galaţi sub egida PDL. Acesta are un trecut extrem de controversat fiind deconspirat de CNSAS că a fi semnat un angajament cu Securitatea ca informator, preluând numele conspirativ “George”. Potrivit unui raport al Securitatii citat de CNSAS, Andrei Lişinschi ar fi fost recrutat deoarece în rândul elevilor din cadrul Filialei de formare şi perfecţionare a lucrărilor de la navigaţia fluvială Galaţi, pentru calificarea în funcţii de ofiţeri electricieni “nu era nicio sursă de informare”. Pe lângă acestea la data de 21 mai 1982 Judecătoria Galaţi, prin sentinţa 1356 l-a condamnat: Lişinschi Andrei născut la 19 martie 1959, în comuna Frumuşiţa, judeţul Galaţi, fiul lui Gigă şi Anica, domiciliat în Galaţi, cetăţenie română, studii 8 clase plus 4 profesionale, operator expediţii INVF Navrom Galaţi, stadiul militar satisfăcut cu gradul de soldat, la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni” pentru infracţiunea de speculă, iar în 1983 la data de 26 ianuarie prin sentinta numarul 239 /26 Ianuarie 1983, dosar 332 din 1983, în baza articolului 208, alineatul 1, Cod Penal este condamnat la un an de închisoare pentru infracţiunea de furt în dauna folosului privat. Aceste date au fost făcute publice în timpul campaniei electorale pentru primăria Galaţi din 2008. Ca acţiuni caritabile, familia Lişinschi susţine că s-a implicat în ajutorarea bisericilor ortodoxe dar şi a bătrânilor nevoiaşi.

“ÎN CONTINUARE, COMUNIŞTII SUNT ACTIVI”


Andrei Lişinschi se declară un familist convins şi aşteaptă weekend-ul pentru o întrunire de familie. “Sâmbăta şi duminica ne reunim, obligatoriu, la prânz. Atunci discutăm, conform tradiţiei existente în familia mea, tot ce nu reuşim în cursul săptămânii. Sunt mândru de fiul meu că nu fumeaza, nu consumă alcool şi se hrăneşte cât se poate de ecologic. Sunt gata să pariez sume importante în euro cu oricine îmi poate furniza o fotografie în care fiul meu să fie surprins fumând sau consumând altceva decât şampanie, ocazional”, spune Lişinschi. Cât despre debutul său în afaceri acesta susţine că a fost inevitabil în periaoda de după 1989. “Am ajuns aici datorită economiei de piaţă şi a dezvoltării afacerilor mele una câte una. În industria metalurgică am intrat în 1996, dupa diverse activităţi de comerţ. Am sărit de capitolul intermedieri, construind întâi depozite pentru produse siderurgice şi apoi a venit producţia. În anul 2000 mi-am dat seama că trebuie să trec pe producţie, să investesc în utilaje şi oameni”, dezvăluie milionarul. În ceea ce priveşte implicarea sa socială, redusă la anumite donaţii şi acte caritabile, Lişinschi o vede ca pe un element de normalitate. “Sunt foarte multe, şi mai mari şi mai mărunte astfel de acte caritabile. Ele se întind de la anumite ajutoare pentru cetăţenii aflaţi la nevoi până la folosirea unor pretexte de a ajuta pensionarii (pe care îi respect foarte mult), şomerii şi tinerii valoroşi fără posibilităţi materiale. Am sprijinit şi foarte multe biserici, dar nu vreau să-mi fac reclamă enumerând investiţiile în bisericile ortodoxe”, povestea afaceristul. În schimb, atunci când vine vorba despre trecutul său nu tocmai curat acesta afirmă: “Nici nu confirm, nici nu infirm, pentru că, repet, pe mine mă interesează viitorul, nu trecutul. Constat, însă, că, în continuare, comuniştii sunt activi şi îşi apără vremurile cu orice preţ”.

MILIONARUL LUI TATA

Povestea milionarului gălăţean gălăţeanul Andrei Lişinschi jr. este de fapt povestea tatălui său. Tânărul afacerist a apărut în Top 300 Capital graţie tatălui său care a dorit să-i cedeze cea mai mare parte a acţiunilor la societăţile pe care le deţine. Povestea lui Andrei Lişinschi senior este în schimb o poveste intetesantă, nu greu de anticipat însă atunci când vine vorba de oameni care au avut anumite legături cu regimul comunist. Datele pe care le-am cules însă nu sunt suficiente pentru a trage o concluzie în privinţa modului în care a reuşit să pună cap la cap afaceri care i-au adus profituri de milioane de euro. În privinţa implicării sale sociale, în care după prpriile sale declaraţii un loc important îl ocupă donaţiile către bisericile ortodoxe, aceasta ar putea avea mai multe explicaţii. Una din ele este aceea că Andrei Lişinschi este o persoană credincioasă, un creştin ortodox practicant, care din ataşament şi vocaţie faţă de biserică face asemnea acte de caritate. O altă explicaţie se poate ascunde în trecutul său. Un fost condamnat pentru furt, un fost informator al Securităţii, care speră că făcând donaţii către biserici va obţine iertarea păcatelor. Oricare ar fi explicaţia, Andrei Lişinschi rămâne un personaj controversat, care în ciuda faptului că are doar studii medii, a reuşit să strângă o avere care i-a adus un loc sigur în micul univers al oamenilor milionari în euro.

SURSE:

http://www.antidotul.ro/185/andrei-lisinschi-am-citit-ce-ai-scris-despre-trecutul-meu.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/galati-candidatul-pdl-andrei-lisinschi-condamnat-inainte-de-1989-798819.html

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Galati-Miliardarul-Andrei-Lisinschi-Forbes-milioane_0_448155285.html

http://www.antidotul.ro/777/andrei-li.html

http://candidatul.wordpress.com/2008/03/30/andrei-lisinschi-candidat-la-primaria-galati-fost-puscarias/

http://www.impact-est.ro/?module=disp_sto&story_id=793&format=print&edition_id=150

6.  Familia Păunescu +  12. Valentin Păunescu

OMUL CU VALUTA

Familia Păunescu are o avere estimată la aproximativ 500-550 milioane de euro şi ocupă locul 11 în Top 300 Capital.  În condiţiile economice actuale, familia Păunescu a fost obligată să oprească proiectele imobiliare, astfel că afacerile au fost orientate mai mult spre energie şi mediu şi continuă să fie dezvolte cele din transporturi, agricultură şi media. La nivel naţional, familia Păunescu deţine peste 60 de hectare în intravilan în diverse oraşe capitală de judeţ ale ţării. Bogăţia Păuneştilor este legată de numele lui George Constantin Păunescu, unul din cei trei fraţi care a avut un rol major în sporirea capitalului familiei. Acesta s-a născut la Bazargic, în 1938, pe 19 mai, a absolvit Facultatea de Economie din cadrul ASE şi a ocupat mai multe funcţii în cadrul Ministerului Comerţului Exterior din vremea lui Nicolae Ceauşescu, cea mai înaltă fiind aceea de director al secţiei de import-export şi director al secţiei de valută. În 1990, a înfiinţat General Consulting and Procurement (GCP), firmă care i-a adus ascensiunea, astăzi falimentată. Numele lui George Constantin Păunescu a fost legat de marile scandaluri de după 1990, printre care devalizarea Băncii Bancorex, Bankcoop şi Dac Air. A fost pus sub urmărire penală pentru infracţiuni cu privire la încălcarea Legii societăţilor comerciale si însusirea ilegală a unei sume de peste un milion de dolari din conturile societăţii sale, General Consulting & Procurement SA. A părăsit România cu destinaţia USA, şi a revenit după câţiva ani, când dosarul s-a clasat. Astăzi familia Păunescu este una din cele mai bogate din România, în ciuda controverselor care stau în spatele principalelor afaceri ale acestora. În ceea ce priveşte implicarea socială, familia Păunescu desfăşoară activităţi de binefacere prin intermediul Fundaţiei “Dr. George Constantin Păunescu”, iar în obiectul de activitate al organizaţiei se regăsesc ajutorarea categoriilor defavorizate, ajutor medical, precum şi acordarea de burse, donaţii, alte forme de ajutoare pentru realizarea de proiecte cultural-ştiinţifice, economice, sportive, colective şi/sau individuale.

“NU AM BENEFICIAT DE AJUTORUL FAMILIEI CEAUŞESCU”

Când vorbeşte de startul în afaceri, George Constantin Păunescu recunoaşte cu nonşalanţă că a ştiut să profite de incertitudinile şi oportunităţile ivite după căderea comunismului. “Am exploatat deficienţele şi lipsa de cunoaştere. Am făcut, la micro, ceea ce ei desfiinţau. Cineva sau ceva trebuia să coordoneze, să planifice şi să procure materiile prime, materialele. M-am dus şi le-am spus celor cu care lucrasem 30 de ani: domnilor, dumneavoastră mă cunoaşteţi demult, pe credit, voi plăti la termen. Aşa am creat o disponibilitate, în timp limitat, şi am folosit-o. Legislaţia bancară nu-i nici ea completă; aşa am făcut administraţie de bancă de investiţii, prin conturi bancare. N-am făcut nimic ilegal. Asta-i ce am exploatat cu din incapacitatea guvernanţilor de a înţelege nişte lucruri şi de a lua nişte decizii”, dezvăluia în urmă cu trei ani omul de afaceri. Prima lecţie de economie spune acesta, a primit-o la 8 ani chiar de la mama sa în timp ce mergeau împreună la piaţă. “ ‘Ieri cu o sută luam 5 kg de mălai, astăzi nu îmi ajung nici pentru o cutie de chibrituri’, spunea mama, iar eu o întrebam, de ce e aşa. Şi îmi explica. Ea mi-a spus, prima, un adevăr pe care îl ţin la mare preţ şi astăzi: ‘Banii nu sunt greu de înţeles, dar foarte uşor de stăpânit, dacă nu eşti dominat de ei’. Cu aceste idei am intrat la facultate, la A.S.E., la Economie Generală”, dezvăluia milionarul. Cât despre legăturile cu Nicolae Ceauşescu acesta spune că acestea nu erau foarte strânse. “Fratele meu, Viorel, îl cunoştea pe Nicu Ceauşescu, îl servise la bar la el, cine nu-l servea?! Nicu a avut o atitudine corectă faţă de Viorel şi faţă de noi. Eu l-am cunoscut în 1981, în Italia, prima dată. S-a comportat corect, fără nici o extravaganţă. După 1990, multă lume s-a luat de fraţii Păunescu, că ar fî beneficiat de ajutorul familiei Ceauşescu. N-am beneficiat de nimic, d-le Tatulici. Poate de ceva respect, căci pe mine m-a respectat Ceauşescu”, spunea afaceristul.

COMUNISMUL CU FAŢĂ CAPITALISTĂ

Familia Păunescu este una din cele mai controversate din lumea afacerilor din România. Averea acesteia a fost nu de puţine ori ţinta anchetelor jurnalistice şi chiar şi a organelor de anchetă, dar de fiecare dată, acestea s-au oprit într-un punct mort. În ciuda acuzaţiilor care i s-au adus, de fost ofiţer de securitate, George Constantin Păunescu, unul din personajele cheie ale familiei, a negat orice fel de colaborare cu structura de informaţii a regimului comunist. Totuşi, legăturile sale cu familia Ceauşescu ridică semen de întrebare asupra veridicităţii afirmaţiilor sale. Dincolo de toate acestea, George Constantin Păunescu s-a aflat în relaţii apropiate cu majoritatea preşedinţilor României, de la Ion Iliescu, până la Traian Băsescu, excepţie făcând doar perioada în care la conducerea ţării s-a aflat Emil Constantinescu, moment în care afaceristul a părăsit România pentru a scăpa de acuzaţiile aduse de organele de anchetă penală. Ascensiunea, puterea şi influenţa familiei sunt însă legate de trecutul comunist şi de relaţiile dobândite în acea perioadă. Pe lângă toate acestea se adaugă scandalurile de notorietate privind implicarea lui George Constantin Păunescu în devalizarea băncii Bancorex şi Bankcoop  motiv pentru care spiritual antreprenorial şi inspiraţia în afaceri nu numai că nu pot fi cuantificate, dar existenţa acestor calităţi este pusă sub semnul întrebării. Familia Păunescu reprezintă, din punctul meu de vedere doar un alt model de succes în capitalism al vechilor structurilor comuniste care astfel şi-au perpetuat conducerea României după 1989, iar Fundaţia “Dr. George Constantin Păunescu” nu este decât o încercare de se conforma unei tendinţe globale.

SURSE: http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-6902767-cum-vazut-familia-paunescu-evz-rechinii-bancorex-noii-miliardari-romaniei.htm

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/averile-din-top-300-capital-se-bazeaza-pe-imobiliare-126511.html

http://www.sfin.ro/articol_19254/familia_paunescu_fiul_investitor_tatal_lichidator.html

http://literatorul.wordpress.com/%E2%96%BAjurnalistica/george-paunescu-m-am-nascut-pe-mare/

7. Familia Sechelariu

ÎNTRE PRIMĂRIE ŞI AREST

Dumitru Sechelariu  a fost mecanic de întreţinere la Teatrul “Bacovia” din Bacău a fost primar al municipiului Bacău în două mandate, în perioada 1996–2004, din partea PSD, iar din 1992 a preluat şi echipa de fotbal FCM Bacău. Are o avere estimată la 40-45 de milioane de euro şi ocupă locul 147 în Top 300 Capital. Este fratele fostului parlamentar Sergiu Sechelariu şi tatăl pilotului Doru Sechelariu. A intrat în afaceri chiar în 1990, când a înfiinţat compania Selena, prima societate comercială născută după legislaţia nouă. De asemenea, este patronul trustului de presă “Deşteptarea” (care cuprinde un ziar, un post de radio şi unul de televiziune), este acţionar principal al Fabricii de Hârtie “Letea” Bacău şi este preşedinte de onoare al FCM Bacău. Din momentul în care a devenit primar, Sechelariu a intrat în scurt timp în vizorul organelor de anchetă. A fost urmărit penal pentru asociere în vederea comiterii infracţiunilor de luare de mită, înşelăciune, abuz în serviciu contra intereselor publice. În perioada 2000 – 2004, Consiliul Local Bacău a acceptat 179 de schimburi de teren, în urma cărora Sechelariu, alături de alte persoane fizice şi juridice, au beneficiat de aproximativ 80.000 de metri pătraţi, primiţi din proprietatea Consiliului Local Bacău. În 2005 a petrecut 45 de zile în arest, fiind acuzat de luare de mită, schimburi şi achiziţii ilicite de terenuri, după care a fost achitat. În 2010 a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie pentru cumpărare de influenţă.  Sechelariu a fost reţinut pentru 24 ore după care s-a dispus cercetarea lui în libertate. Ca acte caritabile trebuie menţionat că în 2006 acesta şi-a donat indemnizaţia de creştere a copilului unui grup de mici interpreţi format din copii defavorizaţi. După ce a şocat lumea depunându-şi dosarul pentru obţinerea indemnizaţiei de creştere a copilului, Sechelariu a decis să doneze cele 50 de milioane copiilor de la grupul ‘Zmeuris’. În 2010 a demarat proiectul construirii unei Academii de Tenis, cele trei fiice ale sale declarându-se mari fane ale sportului alb. Proprietatea lui Dumitru Sechelariu este păzită de 20 de câini, din rasele shar-pei sau câini lup.

“NU SUNT BOLNAV PSIHIC”

Dumitru Sechelariu a fost mai tot timpul în atenţia pesei, în special prin procesele la care a fost parte. Cu toate că a ţinut prima pagină a ziarelor, amănunte despre personalitatea acestuia nu au fost surprinse detaliat de presă. „Nu sînt nici descreierat, nici bolnav psihic. Va urma o pauză şi apoi o să mă urmăriţi pe posturile naţionale cu declaraţii incendiare despre coaliţia din 1996-2000, de la preşedinte, premier până la miniştri. Citiţi şi ziarul meu în care voi spune despre toţi. Voi începe cu fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, cu Hrebenciuc, cu Benea, chiar şi cu fratele meu. Voi fi eu, şi ceilalţi“, afirma în urmă cu ceva timp simţindu-se încolţit fie pe linie de partid, fie de organelle de anchetă. Dezvăluirile nu au mai apărut, în schimb, Dumitru Sechelariu a rămas un om care şi-a pierdut demult încrederea în oameni, astfel se explică faptul că şi-a împânzit domeniul pe care locuieşte cu peste 20 de câini. “Mă bazez mai mult pe ei, decât pe camerele video sau pe nu ştiu ce sistem de alarmă. Dacă vii noaptea la mine, e bine să suni înainte, pentru că atacă în haită”, spune Sechelariu. În ceea ce priveşte implicarea sa socială, acesta se declară un nostalgic al vremurilor copilăriei, motiv pentru care spune că va continua să facă astfel de investiţii. “Vreau să institui aici un fenomen de maidan. Adică să se întîmple cum era în copilărie, când ne strîngeam toţi băieţii, fiecare vroia să fie cel mai bun la joaca din spatele blocului şi de aici ieşeau la suprafaţă cei cu valoare”, spune Sechelariu.

BARONUL MOLDOVEI

Ex-primarul Bacăului, Dumitru Sechelariu, reprezintă modelul de success al unui anumit tip de afacerişti ai perioadei de tranziţie a României sub guvernarea de stânga, cunoscuţi sub numele de “baroni locali”. În perioada cât a ocupat fotoliul de edil şef al Bacăului, Dumitru Sechelariu a prosperat ân afaceri, annual averea sa acumulând un volum şi mai mare. În urma deselor scandaluri politice în care a fost implicat Sechelariu şi-a prezentat demisia din PSD, în 2004, şi a anunţat că va spune tot ce ştie despre oamenii politici, inclusiv despre colegii de partid. Primul vizat a fost Ion Iliescu, pe care l-a învinovăţit pentru plecarea sa din partid, însă dezvăluirile nu au mai apărut nici până în ziua de azi. În schimb Sechelariu a vizitat de mai multe ori arestul, fiind un client fidel al sălilor de judecată. În ciuda acestui fapt, fostul primar nu are până în prezent nicio condamnare, fapt care a ridicat numeroase semen de întrebare privind funcţionarea justiţiei în România. Astfel, după 8 ani, în care a condus unul din principalele oraşe ale Moldovei, ca un adevărat baron, Sechelariu a ajuns să plângă în faţa magistraţilor pentru a obţine eliberarea din arrest. Omul care renunţa din milă la indemnizaţia de creştere a copilului, pe care o solicitase statului în ciua faptului că avea una din cele mai mari averi din România, este apărat pe propria-i proprietate de o haită de câini, dar îl poate apăra cineva de propria-i conştiinţă?

http://www.dailybusiness.ro/stiri-media-marketing/moartea-unui-gigant-cum-a-sfarsit-letea-bacau-singurul-producator-de-hartie-de-ziar-din-romania-42667/

www.sfin.ro/articol_754/dumitru_sechelariu_agent_imobiliar_de_succes_penal.html%3Faction%3Dprint+Dumitru+Sechelariu&cd=49&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro

http://www.adevarul.ro/actualitate/dumitru_sechelariu_0_217778225.html

http://www.observatordebacau.ro/2006/02/25/dumitru-sechelariu-si-a-donat-indemnizatia-de-mama.html

http://www.apropo.ro/sport/fotbal-intern/sechelariu-quot-s-au-dus-vremurile-cind-bacaul-statea-capra-quot-2234862

8. SORIN OVIDIU VÂNTU

CONDAMNAT MILIONAR

Sorin Ovidiu Vantu, născut la Roman, este un om de afaceri român, în vârstă de 55 de ani cunoscut publicului ca proprietar al trustului media Realitatea-Caţavencu şi prin scandalul FNI. În topul celor mai bogaţi oameni din România, SOV ocupă locul 6 cu o avere estimata la 800-850 de milioane de euro. Vântu a deţinut până de curând grupul media Realitatea-Caţavencu, care cuprindea radiourile Guerilla şi Total, revistele Academia Caţavencu, Tabu, SuperBebe, Idei in Dialog, 24Fun, Jadore, Psihologia Azi, Aventuri la Pescuit, ziarele Cotidianul şi Business Standard, televiziunile Realitatea TV, Money Channel TV, Telesport, Romantica şi agentia de presă NewsIn. Alte interese ale omului de afaceri sunt neclare, acesta preferând să îşi conducă afacerile prin interpuşi, cu ajutorul off-shore-urilor aflate în Cipru. Printre acestea se numără Petrom şi câteva agenţii de turism. Vântu a devenit cunoscut publicului român odată cu prăbuşirea Fondului National de Investitii (FNI), un fond fără o bază solidă de experţi şi investiţii, în care foarte mulţi români îşi depuseseră economiile, atraşi de şansele mari de câştig. Dupa 5 ani de procese, Vantu a fost condamnat la 3 ani cu suspendare, dar faptele au fost prescrise. Prima aparitie televizata a lui Vantu a survenit pe 7 ianurie 2002 la emisiunea Marius Tuca Show. Mai multe ziare au prezentat o serie de documente prin care susţin că omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu ar fi semnat, la vârsta de 28 de ani, un angajament de informator cu fosta Securitate în 1983, cu numele conspirativ “Nuş”. Afaceristul ar fi fost racolat în Penitenciarul Bacău, unde executa o pedeapsă pentru delapidare, şi preluat, după eliberare, în reţeaua unui ofiţer din oraşul Roman, judeţul Neamţ. Potrivit raportului cu propunerea de recrutare, semnat de ofiţerul Constantin Stănescu, Vântu ar fi fost ales dintr-un număr de patru candidaţi, fiind considerat “cel mai corespunzător, dispunând de un dezvoltat spirit de sesizare şi discernământ”. În 1996 a înfiinţat o asociatie profesională non-profit, cu denumirea Asociaţia Centrul de Pregătire Financiară Millenium, având ca scop sprijinirea şi dezvoltarea pieţei financiare din România. În conducerea asociaţiei a fost numită Ioana Maria Vlas iar asociaţia a fost precursoarea SOV Invest, societatea care a dus în anul 2000 la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, cel mai mare scandal financiar din ultimii 20 de ani din ţara noastră. Ultima dată SOV a fost arestat pentru 29 de zile în cazul șantajului managerului Realitatea TV, Sebastian Ghiţă.

“EU SUNT CAPITALIST, NU SUNT MAICA TEREZA”

Atunci când vorbeşte despre propria persoană, Sorin Ovidiu Vântu se consideră un model de succes al economiei capitaliste, fără a simţi nici-o apăsare a trecutului asupra a ceea ce este. “Nu-s moşier. Eu sunt capitalist”, spune Vântu, care considera cu ceva timp în urmă că ststul român nu-i oferă protecţia de care are nevoie. “Am mai spus-o. Sorin Ovidiu Vantu este un om bogat, al dracului de bogat. Are nevoie de un stat puternic care să-l protejeze. Eu nu am nevoie de un stat slab. În momentul în care am făcut afirmaţia “întăriţi-vă statul”, aceasta afirmaţie a fost făcută în contextul în care statul roman era prea slab ca să mă poata proteja de eventuale mişcări de stradă, urmare a sărăciei. De eventuale abuzuri ale unor funcţionari”, afirma Vântu.  În ceea ce priveşte succesul în afaceri acesta consideră că, “succesul pe care l-am avut până acum a fost cauzat tocmai de o apreciere corectă şi nuanţată a poziţiilor mele. Capitalul autohton a fost şubrezit încă de la apariţia sa. Cei care s-au îmbogăţit în România nu au fost tocmai cele mai onorabile figuri ale acestei ţări, nu au fost cele mai minunate caractere ale acestei ţări. Evident că mă includ în această descriere. Nu sunt maica Tereza, nu vindecăm leproşi pe nu ştiu ce insulă”. Cât despre scandalul FNI, acesta răspunde sec: “În cazul FNI am fost exonerat”.

VÂNTU CARE ÎŢI FURĂ SOMNUL

Un personaj precum Sorin Ovidiu Vântu este o provocare pentru orice fel de investigator, trecutul său plin de controverse, prezentul impregnate de scandaluri politice şi viitorul său incert sunt ingredientele unei caracterizări atipice. Un fost condamnat, acuzat de colaborare cu fosta securitate, care a reuşit să adoarmă conştiinţele a sute de mii de români convingându-i să-i cedeze agoniselile lor pentru a deveni unul dintre cei mai bogaţi oameni din România este un subiect de analiză şi reflecţie. Misterul care a învăluit persoana lui Sorin Ovidiu Vântu, charisma cu care a reuşit să intre în relaţii mai mult decât amicable cu oamenii politici şi chiar cu preşedinţii sau candidaţii la preşedinţie, l-au făcut pe acesta unul din cele mai interesante personaje ale României postdecembriste. Patron al unuia din cele mai mari trusturi de presă până de curând SOV a reuşit să-şi creeze în spatele unei armate de jurnalişti imaginea unui om care controlează din umbră România. Şi totuşi, biografia sa la limita legalităţii, i-a trasat un destin care se încadrează mai degrabă într-un scenariu de film cu gangsteri decât ca o poveste a unui capitalist care a găsit reţeta succesului. Vântu rămâne cel mult o simbioză între capitalism şi gangsterism, o persoană care a profitat de naivitatea celor slabi pentru a-şi construi şi menţine un imperiu financiar cu ajutorul celor puternici, adică al oamenilor politici. Sloganul “Dormi liniştit, FNI veghează pentru tine”, va rămâne mult timp coşmarul care tulbură somnul multor români.

SURSE

Sorin Ovidiu Vântu a fost “turnătorul Nuş”? | Libertatea.ro
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/sorin-ovidiu-vantu-a-fost-turnatorul-nus-295782.html

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6698869-audio-sorin-ovidiu-vantu-sunt-cel-care-poate-cumpere-dinu-patriciu-nu-invers-nu-sunt-pestele-mic-piata-romaneasca-fost-pirahna-anii-90-acum-sunt-somn.htm

http://personalitati.infoportal.realitatea.net/biografie~nume-sorin-ovidiu-vantu.html

9. Familia Comaniciu

BRÂNZA E PE BANI

Cu o avere estimată la 40-45 de milioane de euro, familia Comaniciu, Tudor Comăniciu şi fratele lui, Dragoş,  ocupă locul 146  în Top 300 Capital. “Liberprofesionist. Cazier curat. Necăsătorit. Fără copii de care să ştie“, aşa se descrie pe propriul blog Tudor, fondatorul businessului Delaco, iar numele companiei este o prescurtare a sintagmei «de la Comaniciu». Delaco este în acest moment unul dintre cei mai importanţi jucători locali de pe piaţa lactatelor cu 375 de angajaţi, o cifră de afaceri de 44,6 milioane euro anul trecut şi un profit brut de 2,25 milioane euro. Delaco comercializează cinci branduri, brânzeturile „Delaco“, brandul „Del“, brandul german – „Zott“ (variind de la iaurturi și brânzeturi până la deserturi și lapte pentru cafea), marca germană de brânzeturi și specialități „Bergader“ și brandul „Joya“. În februarie 1996, Tudor Comaniciu, producea la Codlea primul litru de lapte şi în iunie îşi dădea licenţa în marketing şla ASE – primul business-plan al companiei. Se poate spune că acum antreprenorul braşovean Tudor Comaniciu, în vârstă de 38 de ani, culege roadele celei mai curajoase decizii din cariera sa de antreprenor. În 2000 a luat o masură radicală pentru fabrica de lapte în care investise deja timp de patru ani a închis-o, dar a păstrat ceea ce rămasese, inspirat de ceea ce faceau marii jucatori internaţionali. Comaniciu şi-a reorientat afacerea – a externalizat întreaga producţie, schimbându-şi practic total modelul de business, şi s-a focalizat pe distribuţie şi marketing. În plus, şi-a schimbat şi portofoliul, abandonând segmentul lactatelor proaspete: în acest moment, firma distribuie preponderent caşcavaluri Delaco, brânză feta (Delis), brânză topită (Del), dar şi iaurturi de import (Jogobella). În 2010, grupul Bongrain a preluat pachetul majoritar de acţiuni al producătorului şi distribuitorului de lactate Delaco din Braşov.

“CÂND BUSINESSUL CREŞTE SE TRANSFORMĂ DINTR-O ŞALUPĂ ÎNTR-O NAVĂ MARE GREU DE CONDUS”

Fraţii Comaniciu sunt extreme de atenţi atunci când sunt puşi în situaţia de a face dezvăluiri despre ei şi afacerile lor. Şi totuşi, atunci când o fac lasă impresia unor oameni care stăpânesc bine domeniul în care activează. Aşa reiese şi din modul în care explică transformările prin care a trecut compania pe cre o dministrează  „Dacă Hochland o face (externalizarea productiei – n.n.) e clar ca asta e tendinţa“, explica el decizia pe care a luat-o acum opt ani, apoi continuă „Am decis că acum e momentul să ne organizam. Pentru ca este mai uşor să organizezi mobila într-o garsonieră decât într-un palat“, mai spune Comaniciu, subliniind că aceasta era tendinţa în 2008. “Este un drum care ţine de faptul că businessul creşte, transformându-se dintr-o şalupă într-o navă mare, destul de greu de condus”, explica Tudor Comaniciu. În ceea ce priveşte criza financiară acesta recunoaşte că firma sa a fost lovită în mod inevitabil de reducerea onsumului, însă acest lucru nu i-a pus în pericol afacerea. “ În acest moment, puterea de cumpărare redusă ne afectează încă pe toţi cei care activăm în această industrie, pentru că pe segmentul mediu de preţ s-a resimţit o oarecare migrare către produse mai ieftine, poziţionate pe segmentul economic. Cumpărătorii se uită mult la preţ, sunt mai raţionali şi mai atenţi la ingredientele produselor. Aceste lucruri derivă din faptul că oamenii au devenit, în ultimii doi ani, mai conştienţi de valoarea banului. Însă există în continuare mult loc de creştere a pieţei, consumul anual de brânzeturi fiind foarte redus, de circa 3-5 kilograme per capita, potrivit datelor oficiale din industrie”, comenta Tudor Comaniciu, care avea să dezvăluie că are în plan şi o dezvoltare a afacerii spre segmental produselor tradiţionale. “Comerţul tradiţional este foarte important pentru business-ul nostru. Vrem să ne dezvoltăm vânzările pe acest segment de piaţă prin intermediul distribuitorilor cu care colaborăm, iar în acest moment suntem activi şi în căutarea de distribuitori noi”, mai spunea antreprenorul.

DE LA CIORAN LA SCHUMPERTER

Familia Comaniciu este legată prin Elvira, mama lui Emil Cioran de unul din cele mai mari nume ale culturii române. Descendenţii familiei leagă în acelaşi spirit al valorilor numele de unul din cele mai importante şi mai “curate” branduri de pe piaţa românească. Un model de antreprenoriat, într-o Românie aflată într-o criză acută de astfel de călăuze economice. Afacerea Delaco, dezvoltată de familia Comaniciu se înscrie în filosofia economic a succesului, traiectoria sa fiind parcă desprinsă din manualele antreprenoriatului pornind de la Say, la Schumperter şi până la Petrer Druker. Noi combinaţii, inovare şi adaptare sunt doar câteva din elementele pe care le găsim în biografia afacerii Delaco. Cei doi fraţi care au reuşit să strângă o avere importantă reprezintă noua generaţie de oameni de afaceri din România, nelegaţi în niciun chip de vechile structuri comuniste, cu un trecut curat şi lipsit de controverse, probabil printre puţinii oameni de afaceri din Top 300 Capital care se pot prevala de aceste calităţi. Şi totuşi, există şi aici un puct slab. În ceea ce priveşte implicarea socială a familiei Comaniciu, nu am găsit date relevante care să poată fi folosite în această analiză, ceea ce nu înseamnă neapărat că aceasta lipseşte întrutotul.

SURSE:

http://www.forbes.ro/Familia-comaniciu_0_450.html

http://www.magazinulprogresiv.ro/articol/2199/Branzeturile_au_nevoie_de_mai_mult_spatiu_in_vitrine.html

http://www.wall-street.ro/slideshow/Companii/61113/Delaco-la-cumparaturi-pe-piata-lactatelor-proaspete/3/Strategie-de-management-al-crizei.html

http://moneyexpress.money.ro/articol_13846/cover_story__de_la_comaniciu.html

10. Fraţii Micula

Ioan şi Viorel Micula, sunt doi fraţi gemeni, născuţi în Căcăceni, rebotezat Cucuceni, judeţul Bihor în anul 1957. Cei doi oameni de afaceri din România cu o avere estimată la 580-620 de milioane de euro, ocupând poziţia a 9-a în Top 300 Capital. Fraţii Micula sunt proprietarii grupului European Drinks & Food, alcătuit din companiile European Drinks, European Food, Scandic Distilleries şi Transilvania General Import Export. Printre brandurile recunoscute ale grupului se numără Izvorul Minunilor, Frutti Fresh, Adria, Natty, Olla, Viva şi Burger. Grupul European Drinks & Food controlează între 25 şi 30 de procente din piaţa de sucuri şi bere. Activitatea grupului alimentar nu se opreşte la graniţele României. Există investiţii majore în Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Republica Moldova, Spania şi Italia.

În 2008, grupul exporta în peste 22 de ţări îndepărtate, precum Japonia şi China. Poate cel mai cunoscut brand deţinut de cei doi fraţi îl reprezintă apa minerală Izvorul Minunilor. Apa mediu-carbonatată este unul dintre trendurile pieţei internaţionale de apa minerală. Cei doi deţin 2,2 milioane metri pătraţi de terenuri în toată ţara, şi multe hoteluri, atât la mare, cât şi la munte, printre care se numără hotel Unirea, hotel Patria, hotel Naţional dinstaţiunea Mamaia, hotel Banat, hotel Romanţa, hotel Slatina, hotel Caraiman sau hotel Prahova din staţiunile Neptun-Olimp şi un hotel la Stâna de Vale. Celelate investiţii în zona imobiliară sunt ţinute în secret, unul din motive fiind faptul că de mult timp sunt implicaţi într-o dispută cu statul român. Cei doi susţin că statul le-a adus pierderi prin nerespectarea unor facilităţi de care ar fi trebuit să beneficieze. Pe lângă investiţiile în domeniul hotelier şi cel imobiliar, cei doi deţin trustul de presă Centrul Naţional Media, în structura căruia se află posturile Naţional TV, N24, Naţional FM, Favorit TVşi ziarul Realitatea Românească. Firmele gemenilor bihoreni Ioan şi Viorel Micula ocupă locurile I, VII şi X în topul celor mai mari zece datornici privaţi la bugetul de stat, actualizat în data de 31 martie 2011, în ordinea European Food, Transilvania General Import-Export şi European Drinks. ANAF a început deja procedurile de executare silită la toate cele zece companii, care datorează împreună peste 500 de milioane de lei.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_%C8%99i_Viorel_Micula

http://www.informatiadebihor.ro/ancheta/5304-fraii-micula-nou-record-la-datorii-ctre-stat

11. OCTAVIAN RADU

ÎNTRE SUCCES ŞI INSOLVENŢĂ

Octavian-Claudiu Radu (n. 1 mai 1961, Bucureşti) este un om de afaceri din România cunoscut mai ales datorită magazinelor Diverta, nume care a devenit un brand naţional. Este fondatorul grupului de companii RTC, un holding cu 8 linii de business şi peste 4000 de angajaţi. Conform topului 300 Cei mai bogaţi români din 2010 întocmit de Revista Capital, averea lui Radu Octavian a fost estimată la peste 100-120 de milioane euro, ocupând poziţia 62. Omul de afaceri locuieşte în Bucureşti, în cartierul Străuleşti, în apropierea lacului Griviţa, şi are cinci copii din două căsătorii. În 2004 în timpul unei călătorii în Grecia, ca urmare a unei neînţelegeri de afaceri, a suferit un uşor atac cerebral. Pentru o scurtă perioadă de timp, Radu Octavian a avut şi demnităţi publice. În anul 2004 a candidat pe listele Alianţei Dreptate şi Adevăr PNL-PD în circumscripţia electorală nr. 16 din Dâmboviţa. A fost validat ca deputat în data de 17 decembrie 2004 dar după o perioadă de doar câteva luni, în 28 iunie 2005 a demisionat din această funcţie. A început să facă afaceri în 1990, când importa hârtie din Polonia în Germania şi care a ajuns să deţină în România librăriile Diverta, divizia de fashion Rafar, divizia de distribuţie şi birotică Proffice, divizia de curierat TCE sau divizia de soluţii informatice Sistec. În 2010 mai multe firme conduse de acesta au intrat în isolvenţă din cauza crizei financiare. De asemenea, Octavian Radu a înfiinţat Fundaţia RTC, pentru a “creşte gradul de cultură şi civilizaţie al comunităţilor în care trăim”.

“AŞ VINDE ORICE PENTRU A FACE ROST DE BANI”

Puternic afectat de criza financiară, Octavian Radu se află într-un moment dificil al carierei de antreprenor, dar consideră că aceste încercări sunt riscuri la care orice om de afaceri se supune.  “Am un cont în străinatate dar nu am bani în el. Mi-am epuizat toate milioanele cu companiile, toţi prietenii mă întreabă cum mă simt acum, dacă am vreo depresie. Viaţa mea s-a schimbat mult în sensul că acum realitatea este mai urâtă, însă viaţa merge înainte. Practic acum doar ne facem jobul în alt mediu. Există unele ajustări care se fac lin şi alte ajustări care nu se fac lin în afaceri, cum este intrarea în insolvenţă”, spune Oactivan Radu. Acesta declara în urmă cu un an că ar vinde orice companie pentru a face rost de bani, doar că în vremea aceasta nu se găsesc cumpărători. “În ceea ce priveşte Diverta, există interes din partea unor cumpărători din Austria, Singapore şi chiar din ţară, dar nu avem niciun contract semnat. Am anunţat că vreau să listez Diverta pentru atragerea de capital, vreau să listez de fapt toate companiile pe care le am, pentru că Bursa duce lipsă de companii cum sunt cele din grupul meu”, dezvăluia omul de afaceri, care a recunoscut că este tentat să se retragă din businessurile pe care le controlează. “O dată pe lună vin la mine directorii din companii şi mă întreabă ce aş face eu într-o anumită situaţie. De când a venit criza am renunţat la şedinţele cu angajaţii şi la rapoartele lunare pentru a nu-i stresa”, povestea Octavia Radu, despre modul cum se luptă cu dificultăţile ivite după criză. În ceea ce priveşte Fundaţia RTC, acestza afirma: „Dorim o implicare constantă în creşterea gradului de cultură şi civilizaţie a comunităţilor în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea.
Mottoul nostru este: „Cu puţin se poate face mult bine” şi credem că proiectele Fundaţiei vor fi sprijinite de fiecare din noi. Cei care ne cunosc stiu ca a face parte din familia RTC înseamnă mai mult decât a fi un bun profesionist. Ne unesc valori comune precum transparenţa, integritatea, responsabilitatea şi curajul. Vedem în profunzime lucrurile care se întâmplă în jurul nostru şi dorim o implicare constantă în creşterea gradului de cultură şi civilizaţie al comunităţilor în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea”.

RĂPUS DE CRIZĂ

Omul de afaceri Octavian Radu pare a fi un model businessman care câştigă şi pierde în funcţie de jocul pieţei şi de evenimentele care se petrec în plan economic. În ciuda faptului că deţine mai multe companii ce activează în curierat si transport, fashion, imobiliare sau pe piaţa de carte, cu afaceri de peste 100 de milioane de euro, acesta a cedat lupta cu criza epuizându-şi mare parte din resursele financiare în încercarea de a susţine businessurile, dupa ce doua dintre cele mai mari firme din grup, Diverta si TCE Logistica, au intrat in insolvenţă. Tentat să renunţe chiar la afaceri după propriile sale spuse şi dornic să se axeze mai mult pe consultanţă, Octavian Radu poate fi considerat un exemplu de antreprenor care nu întodeauna are soluţiile câştigătoare. Resursele biografice foarte limitate şi informaţiile restrânse privind afacerile sale trasează un tablou în culori vagi privind personalitatea sa şi drumul spre succesul în afaceri, motiv pentru care nu se pot trage concluzii clare cu privire la modul în care a reuşit să pună pe picioare afaceri de milioane de euro. În ceea ce priveşte implicarea social, aceasta se pare a a venit într-un moment în care exista o anumită stabilitate financiară şi ca un feedback al succesului pe care l-a înregistrat în afaceri. În ultimul timp însă datele privind activitatea fundaţiei sunt tot mai rare, ca un semn că aceasta funcţionează în strânsă legătură cu profitul firmelor sale.

SURSE:

http://www.businessmagazin.ro/actualitate/afaceri/octavian-radu-as-vinde-orice-pentru-a-face-rost-de-bani-6440086

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/companii/milionarul-octavian-radu-de-la-insolventa-la-internationalizarea-afacerii-de-curierat-217640.html

http://www.fundatiartc.ro/p70/Fondatori

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: