Sociology of Richness

Research Center

Oprea Marina


Ion Ţiriac

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 1
  • Avere estimată: 1.500-1.600 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Ion Ţiriac este primul miliardar în euro şi primul român care a figurat în Topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume. Acesta s-a născut la data de 9 mai 1939, la Braşov şi a fost căsătorit de două ori. Prima lui soţie a fost americanca Mikette von Issenberg, cu care are un fiu, pe Ion Alexandru. Mai târziu, din mariajul cu fosta ziaristă egipteancă şi fotomodel Sophie Ayad au rezultat alţi doi copii – Karim Mihai şi Ioana care locuiesc cu mama lor, la Monte Carlo. În 2006, s-a vorbit foarte mult în presă despre existenţa unei relaţii între Ion Ţiriac şi Andreea Marin, chiar cu posibilitatea finalizării cu o căsătorie. Ion Tiriac si Andreea Marin nu au recunoscut niciodata ca ar fi existat ceva intre ei, iar Andreea a negat în numărate rânduri relaţia susţinând că sunt doar foarte buni prieteni, însă a şi spus că “orice femeie s-ar simţi mândră lângă Ion Ţiriac!”

Ion Ţiriac a absolvit Institutul de Cultură Fizică şi a primit următoarele numeroase distincţii.

Ion Ţiriac a fost sportiv profesionist, jucător de tenis de câmp şi de hochei pe gheaţă. Ca tenisman a câştigat numeroase turnee internaţionale, iar în echipă cu Ilie Nastase a jucat trei finale de Cupă Davis. Ca jucător de tenis, a avut peste 150 de participări în Cupa Davis, disputând trei finale, cu Statele Unite ale Americii, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase. A castigat peste 40 de titluri internaţionale în competiţii de simplu şi dublu la tenis. De nouă ori a fost campion al României la tenis. În calitate de membru al echipei naţionale de hochei pe gheaţă a reprezentat România la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Innsbruck 1964.

Dupa retragerea din activitatea competiţională, a fost antrenor şi manager al unor renumiţi jucători profesionişti de tenis, cum ar fi Boris Becker, Ilie Năstase, Guillermo Villas, Henri Lecomte, Mary Joe Fernandez, Anke Huber şi Goran Ivanisevici. A acţionat şi ca promotor al sportului în SUA şi Europa şi consultant tehnic al mai multor companii în acelaşi domeniu. A activat ca manager pentru turnee de tenis de prim rang ale ATP şi WTA, precum: Eurocard Open, Austrian Open, Italian Open, Faber Grand Prix şi Open România. Ion Ţiriac este deţinătorul licenţei turneului de tenis “BCR Open România” din anul 1996. Între anii 1998 şi 2004 a fost preşedintele Comitetului Olimpic Român.

Sportul m-a îvăţatat că atunci când câştigi eşti un erou, iar când pierzi eşti ultima jigodie. Nu trebuie să te laşi doborât. Trebuie să rămâi fidel ţie însuţi, îşi rezumă Ţiriac experienţa de viaţă.

Ca jucator de tenis, Ion Tiriac n-a castigat foarte multi bani (in jurul a 200.000 de dolari). Dupa o perioada in care i-a antrenat pe Guillermo Villas si Henri Leconte, Tiriac a dat lovitura in 1982, prin intermediul lui Boris Becker, puştiul german care avea sa revolutioneze tenisul.

La început a fost greu. Sponsorii nu se prea înghesuiau. Victoria lui Becker de la Wimbledon a dus câştigurile sale la o cotă nemaîntâlnită până atunci în sport. Românul Ţiriac a avut meritul că a ştiut să vândă talentul şi notorietatea lui Becker, contractele de publicitate ale germanului fiind parafate doar pe sume cu şapte zerouri în coadă.

Am obtinut bani buni cu Becker. Dar el a câştigat, datorită mie, mult, mult mai mult, a declarat Ţiriac.

Afacerile cele mai importante au urmat din organizarea de turnee de tenis şi de concursuri. Banii câştigaţi de către Ţiriac din tenis până în 1990, peste 100 de milioane de mărci germane, au reprezentat fundaţia viitorului imperiu de bussines care îi poartă numele.

Cea mai importantă piesă din averea primului miliardar român este Banca Ion Ţiriac, care a fuzionat cu HVB creând o nouă entitate – HVB-Ţiriac. Valoarea acţiunilor lui Ţiriac în noua bancă (49,9%) este acum de aproximativ 300-400 de milioane de euro.

Celelalte afaceri importante ale fostului tenisman sunt societatea de asigurări Allianz-Tiriac, grupul de firme din industria auto, participaţia minoritară la Metro România, precum şi investiţiile imobiliare.

În ediţia martie 2009, Ion Ţiriac nu mai apărea în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume. Ion Ţiriac şi-a pierdut locul după ce averea sa a coborât sub pragul minim de un miliard de dolari, din cauza crizei economico-financiare. În 2010, însă, revine în top. Ion Ţiriac este ultimul român din Forbes în martie 2010, aflat pe poziţia 937, cu o avere de un miliard de dolari, câştigaţi din companii în domeniul bancar, asigurări, leasing auto şi retail.

Ion Alexandru Ţiriac, fiul cel mare, i-a creat mari probleme tatălui, acesta fiind acuzat la un moment dat de consum de droguri.

În 2003, în timpul guvernării PSD, a fost numit preşedintele Consiliului pentru sprijinirea investiţiilor străine din România din cadrul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS).

Prietenii, în viaţă, se cunosc la nevoie. Şi eu, să bat în lemn undeva, nu prea apelez. Încerc să-mi ling singur rănile. În momentul în care ai început să devii nu corupt, ci dependent, e exact cum devii dependent de alcool sau ţigări.

Eu sunt un om foarte puternic pentru că, fiind foarte inteligent, îmi dau seama când sunt prost. Şi atunci când sunt prost, îmi iau pe unul inteligent în treaba aia lângă mine, şi asta îmi dă siguranţa de putere de caracter, de morală, pentru că pot să spun: domn’le, până aici. Îmi văd nu numai lungul nasului, dar îmi dau seama cine sunt.

Impreuna cu Adrian Sarbu infiinteaza MediaPro, pentru ca trei ani mai tarziu sa lanseze Pro TV, proiect realizat in asociere cu CME, compania de televiziune a grupului Lauder. Pe 18 noiembrie 2002, Tiriac vinde partea sa din companie partenerului de afaceri.

Tiriac povestea undeva ca afacerea cea mai mare pe care a pierdut-o a fost aceea ca ar fi putut detine zece procente din Nike, cea mai mare companie de materiale sportive din lume. În timpul unui turneu din New York, un tânăr antreprenor a venit la el la hotel şi i-a propus ca, în schimbul a zece procente din compania nou-înfiinţată, sportivul lui să poarte echipament Nike. Ţiriac a refuzat, cerând bani gheaţă în schimbul acţiunilor.

S-a implicat în numeroase acţiuni caritabile. Dintre acestea, amintim strângerea sumei de 1,5 miliarde în contul deschis la Banca Ţiriac pentru ajutorarea familiilor victimelor atentatelor de la Madrid. A înfiinţat Casa Copilului din Braşov, unde se află în îngrijire 100 de foşti copii orfani. De asemenea, acesta a creat Asociaţia Acţionarilor Minoritari UNICREDIT-ŢIRIAC.

Hobby-uri: tenisul, vânătoarea.

Pasiunea pentru vânat. Vânătoarea de la Balc, unde au fost omorâţi 185 de mistreţi, a declanşat un cor de critici împotriva magnatului din partea presei, dar şi a organizaţiilor pentru protecţia animalelor.

  • Surse de informare
  1. Ziare.com http://www.ziare.com/ion-tiriac/biografie#Studii_ordine_si_distinctii Accesat la data de 28 iunie 2011.
  2. Asociaţia Acţionarilor Minoritari UNICREDIT-ŢIRIAC http://www.amut.ro/ Accesat la data de 28 iunie 2011.
  3.  9 AM News http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/18118/Locul-6-Ion-Tiriac-Muncesc-de-la-13-ani.html Accesat la data de 28 iunie 2011.

 

Dinu Patriciu

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 2
  • Avere estimată: 1.400-1.450 mil. Euro
  •  Scurtă descriere a persoanei

Domenii: media, energie, imobiliar,bancar, IT&C

Dan Costache Patriciu (mai cunoscut sub numele de Dinu Patriciu) este un politician si om de afaceri roman, care activeaza in domeniul petrolier.

Dan Costache Patriciu s-a nascut la data de 3 august 1950, in familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelica. Tatăl său, Valeriu Patriciu (1903-1987), a fost inginer în mine, doctor în geologie, geofizică şi mineralogie şi a lucrat ca geolog-şef, începând din anul 1935, în Societatea Astra Română (societate română cu capital anglo-olandez), o sucursală a trustului petrolier Royal Dutch Shell Co. Tatăl său a fost anchetat de către Parchetul Militar din România în scandalul “sondelor deviate”, care a făcut valuri timp de doi ani în presa vremii. În acea vreme, Inspectoratul Minier al Statului acuza Societatea Astra Română că exploatează petrol din zone proprietate a statului, cu sonde deviate.

Deşi dorea să urmeze artele plastice, la sfatul tatălui său, a ales să dea admitere la arhitectură. Dinu Patriciu a absolvit Institutul de Arhitectură “Ion Mincu” din Bucureşti în anul 1975, obţinând diploma de arhitect. După absolvirea facultăţii, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerţului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectură şi design în România şi în străinătate.

Apoi, în anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din Bucureşti. Face meditaţii la desen tehnic cu cei care doreau să devină arhitecţi, având după spusele sale 85 de elevi pe an (printre care şi cunoscutul solist al formaţiei Holograf, Dan Bittman, care nu a trecut însă examenul de admitere la institut).

Împreună cu câţiva colegi, câştigă un concurs internaţional de arhitectură pentru construirea unui palat la Abu Dhabi pentru fiul şeicului Reza. Între anii 1984-1990, efectuează mai multe deplasări în Emiratele Arabe Unite, unde participă la realizarea unor proiecte asemănătoare.

În perioada regimului comunist, el a acumulat o vastă experienţă în domeniul imobiliar, finalizând peste 40 de proiecte locative şi de spaţii comerciale în România şi mai mult de 25 de complexuri de lux, clădiri de birouri şi hoteluri în Emiratele Arabe Unite.

Revine în România după Revoluţia din decembrie 1989, pentru a intra în politică şi afaceri: imobiliare, presă, servicii financiare şi, în cele din urmă, petrol. In anul 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al PNL. In legislatura 1990-1992, a fost ales ca deputat de Timis pe listele PNL.

Pe timpul crizei, Dinu Patriciu a ştiut să găsească cele mai bune oportunităţi.

Magazinele de proximitate, supermarketurile şi agenţiile de pariuri sportive, toate afaceri demarate numai în acest an au presupus investiţii aproape de la zero, de zeci de milioane de euro. Reţeaua de „magazine de cartier“ Mic.ro va număra până la sfârşitul anului 2011, potrivit lui Dinu Patriciu, aproximativ 3.000 de unităţi. Recent, a fost implementat în cadrul acestora un sistem de vânzare „pe datorie“. În schimbul unui abonament lunar de patru lei, clientul poate cumpăra din magazin produse în valoare de până la 500 de lei. Garanţia o reprezintă însăşi seriozitatea clientului, respectiv cât de bine este „văzut“ de angajaţii unităţii.

Pentru Bet-Caffe-uri (agenţiile de pariuri sportive deschise în primăvara lui 2010), el are în plan un număr de 300 până la sfârşitul anului, iar în ceea ce priveşte extinderea reţelei de hipermarketuri Minimax (achiziţionată în august 2010), Patriciu vizează să ajungă la 150 de unităţi până la sfârşitul anului viitor. Toate aceste planuri în retail presupun investiţii totale de aproximativ 350 milioane de euro. Dar se pare că nu se opreşte aici şi intenţionează să cumpere, spre exemplu, şi alte fonduri de investiţii care deţin proprietăţi în străinătate.

În 2009, Dinu Patriciu a preluat controlul a două fonduri de investiţii (Deutsche Land şi Rutley European), cu proprietăţi în special în Germania, evaluate la momentul achiziţiei la aproximativ un miliard de euro. Hotelurile, clădirile de birouri şi spaţiile comerciale din Stuttgart, Bonn sau Dusseldorf, dar şi cele deţinute în Suedia, Olanda, Franţa sau Belgia sunt majoritatea închiriate, gradul de ocupare a acestora fiind de aproximativ 92%.

În domeniul real estate-ului intenţionează să investească şi în Georgia. În afara Băncii Populare, preluată în 2009 alături de fostul premier georgian Vladimir Gurgenidze, Dinu Patriciu deţine la Batumi şi un proiect imobiliar în valoare de aproximativ 180 de milioane de dolari, care constă în complexe comerciale, hotel şi apartamente. Acesta va fi finalizat peste trei ani. Intenţiile de investiţii ale omului de afaceri vizează şi domeniul bancar, despre care nu vrea să dea deocamdată amănunte.

Printr-o fuziune derulată anul trecut, Dinu Patriciu a devenit acţionar majoritar al Avolus, companie de chartere şi privat-jets din Marea Britanie. Fostul proprietar al companiei aeriene este acum acţionar minoritar şi CEO, iar majoritatea acţiunilor, 70%, sunt deţinute de DP Holdings. Flota Avolus este formată din patru avioane, evaluate la aproximativ 65 milioane de euro, iar pentru acest an se aşteaptă la un nivel al afacerilor de aproximativ 25 de milioane de euro. „Piaţa este în scădere, dar ele funcţionează. Zboară mai mult în statele CSI- Kiev, Moscova“, spune Patriciu.

Acesta mai deţine şi două iahturi, dintre care unul va fi vândut. În acest moment este în curs de construcţie, la Ancona, un model CRM Blue Ice. Dinu Patriciu nu se consideră o persoană excentrică. Locuieşte de câţiva ani buni la Snagov, în aceeaşi casă construită împreună cu soţia sa, Dana. Mai deţine: două case în România, una la Paris şi una în Saint Martin.

  • Surse de informare
  1. http://www.forbes.ro/Top-500-dinu-patriciu_0_94.html
  2. http://personalitati.infoportal.realitatea.net/biografie~nume-dinu-patriciu.html

 

 

 

Adrian Sârbu

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 48
  • Avere estimată: 120-140 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei
  • ONG-uri:

–          Nume: Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro

Adrian Sârbu s-a născut la data de 18 aprilie 1955, la Braşov.

A fondat grupul Media Pro la începutul anilor ’90 şi a inventat conceptul de televiziune comercială în România în 1995, când a lansat ProTV. Îşi conduce afacerile cu discreţie, apariţiile sale publice,

inclusiv în produsele media pe care le controlează, fiind foarte rare. Şi-a extins business-urile în domenii diverse, de la televiziune, radio, presă scrisă, până la producţie cinematografică şi online. A fost în permanenţă inovator în ceea ce priveşte deschiderea de noi nişe media. Deţine peste 90% din Media Pro (Publimedia, Media Pro Studios, Media Pro Pictures, Mediafax etc.) si 5% din compania Pro TV, care are în portofoliu Pro TV, Pro Cinema, Pro TV International, Acasă, Sport.ro şi MTV România. Adrian Sârbu a devenit în toamna lui 2007 manager operaţional la CME, companie de televiziune americană prezentă în şase pieţe din Europa Centrală şi de Est, printre care şi România, iar în decembrie a devenit preşedinte al CME. Aceasta este cea mai înaltă funcţie din media internaţională ocupată de un executiv român. Grupul este cotat pe piata Nasdaq din Statele Unite şi are în prezent o valoare de piaţă de circa 3,5 miliarde de dolari.

  • Surse de informare

http://www.frontnews.ro/uploads/498c2a42b3bcd.pdf

http://www.starmania.ro/star/adrian+sarbu_knom.html

Familia Prigoană

 

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 49
  • Avere estimată: 120-130 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei
  • ONG-uri:

–          Nume: Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro

Domenii: Salubritate, media, imobiliare

Nascut pe 22 decembrie 1963, la Gherla, judetul Cluj. Şi-a luat bacalaureatul în 1990 la Liceul Industrial “Petru Maior”, Gherla, judeţul Cluj şi a fost  mecanic masini si utilaje la Intreprinderea de Bere si Spirt Cluj

Silviu Prigoana este originar din Cluj si mai are trei frati, Dan, Valentin si Titus. Cel mai mare dintre ei, Daniel Prigoana, a fost consilier judetean independent de Cluj in perioada 2000-2004.

Ascensiunea lui Silviu Prigoana a inceput imediat dupa Revolutie. Avea 26 de ani si era technician la o fabrica de bere.

A renuntat la slujba pentru a-si deschide un mic restaurant in Gherla. Rasfoind o revista americana, a realizat ca piata serviciilor este slab acoperita in Romania. N-a stat pe ganduri, a vandut restaurantul si s-a mutat in Bucuresti. A luat un credit de 100 de milioane de lei si a infiintat societatea de salubrizare Rosal.

 

Silviu Prigoană, al cărui business principal este compania de salubritate Rosal, face de câţiva ani afaceri împreună cu unul dintre băieţii săi, Honorius. Şi acesta a fost interesat de politică. Fiul cel mare al lui Prigoană a candidat pentru postul de deputat tot din partea PDL la Colegiul 1 (Bucureşti). La începutul acestui an, Honorius Prigoană a înfiinţat firma Rosal Development, alături de Mugur Mihăescu (membru fondator al grupului umoristic Vacanţa Mare). Cei doi intenţionează să realizeze construcţii în străinătate. Tatăl şi fiul nu sunt singurii membri cu notorietate ai familiei Prigoană. Adriana Bahmuţeanu, soţia lui Silviu Prigoană, se află mereu în atenţia publică. Ea a fost gazda emisiunii La Şuetă cu Bahmu, care rula pe postul de televiziune Silviu Prigoană are trei fii: Honorius, Silvius şi Maximus.

Silviu Prigoana detine numeroase afaceri in salubritate, media si imobiliare, iar cele mai multe dintre companii sunt trecute pe numele copiilor sai.

Pentru ca el insusi are un picior de lemn, Prigoana a infiintat in anul 2005 fundatia care ii poarta numele, menita sa ajute persoanele cu handicap locomotor. Sloganul acesteia este “Sa fim oameni pentru oameni!”.

Am facut bani din orice. Inainte de Revolutie eram frigotehnist la Cluj, dar am strans din dinti pentru a face economii. Apoi banii i-am investit in electronice, reusind in paralel sa ma privatizez, atat cat se putea atunci. La 20 si ceva de ani am dat 500.000 de lei pe un apartament proprietate personala.

Prigoana povesteste ca primul million l-a facut pe vremea lui Ceausescu, dar n-a fost in dolari. La munca, atunci cand nu aveam ce face in timpul celor opt ore, asamblam statii de sunet de cate 200- 300 W, era 10.000 lei una la negru, ca nu se gaseau in magazine. Luam cate 3.000 lei pentru filmat si facut fotografii la o nunta. Aveam cinci video si cinci televizoare color, le inchiriam cu cate 100 lei/seara.

Silviu Prigoana are afaceri in mai multe domenii: media, imobiliar, salubritate, energie eoliana, si ridicari de masini.

Familia Prigoana detine si trei companii in SUA, Rosal Grup LLC, firma de constructie, TV US, companie de media, si Bee Keep, societate care activeaza in agricultura.

„Un om de afaceri este cel care ia o afacere de la inceput si o duce pana la capat. In rest sunt conjucturali, inclusiv eu”, sustine acesta.

In martie 2001, Silviu Prigoana a obtinut licenta audiovizuala de la CNA, iar in noiembrie 2001 a infiintat postul Realitatea TV. Valoarea investitiei: 2 milioane de dolari.

Convins fiind ca viitorul apartine televiziunilor de nisa, Silviu Prigoana a mai infiintat multe alte posturi TV: Etno TV, TV Sport (pe care ulterior l-a vandut Media Pro), Taraf TV, Meteo TV, Sigma TV, Teleshop 24 etc.

Prima sa creatie, Realitatea TV, a fost vanduta lui Sorin Ovidiu Vantu, detaliile tranzactiei nu au fost facute publice, insa se spune ca SOV a platit o suma exorbitanta.

Unul dintre proiectele politice ale lui Silviu Prigoana este legalizarea prostitutiei.

Prigoana sustine ca toate pipitele si nimfomanele trebuie sa imbine utilul cu placutul intr-un cadru civilizat, nu pe centura sau pe strazile marilor orase.

În calitatea sa de deputat, Prigoană a susţinut scoaterea Parlamentului din Casa Poporului şi transformarea acesteia într-un centru de distracţii întrucât clădirea nu este funcţională în totalitate, iar costurile pentru îngrijirea ei sunt enorme.

Fiul lui Silviu Prigoana, Honorius, a intrat si el in politica si a vrut sa se faca deputat. El a candidat in ianuarie 2010 pentru fotoliul de parlamentar lasat liber de Bogdan Olteanu, de la PNL, in colegiul nr 1 din Capitala.

Desemnarea lui Honorius drept candidat, la doar 23 de ani, a fost vazuta drept rasplata pentru sprijinul mediatic pe care tatal sau, Silviu Prigoana, i l-a acordat lui Traian Basescu in campania prezidentiala din 2009.

Din acest motiv, Emil Boc a trecut peste decizia PD-L sector 1, care propusese un alt candidat. Europarlamentraul Cristian Preda a criticat promovarea lui Honorius Prigoana comentand ca desemnarea sa “este semnul unei tendinte clare de oligarhizare a PD-L”.

Honorius a fost insa invins de Radu Stroe, candidatul PNL. Honorius Prigoana a reusit sa obtina doar 29,83% dintre voturile alegatorilor.

Silviu Prigoana se numara printre cei cativa proprietari romani de avioane particulare. Unul dintre cele mai mari hobby-uri ale sale este acela de a a-si invita prietenii si a-si petrece cateva ore in plimbari cu avionul. In declaratia sa de avere postata pe site-ul Camerei Deputatilor, Prigoana a mentionat si doua pretioase colectii de timbre si cutii muzicale.

  • Surse de informare
  1. Ziare.com http://www.ziare.com/silviu-prigoana/biografie. Accesat la data de 28 iunie 2011.
  2. Forbes RO http://www.forbes.ro/Silviu-prigoana_0_200.html Accesat la data de 28 iunie 2011.

 

 

 

 

 

 

 

 

Radu Coca

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 137
  • Avere estimată: 45-50 mil. Euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domeniu: Imobiliare

Lui Radu Coca îi place să îşi etaleze avuţia. Este mândru de ce a realizat şi, la cei 70 de ani, nu vrea încă să se retragă din afacerile imobiliare. El este proprietarul primului cămin studenţesc privat din Capitală. Omul de afaceri l-a achiziţionat în 1999. A renovat blocul de patru etaje şi 1.850 de metri pătraţi cu 300.000 de euro şi a creat 160 de locuri de cazare pentru studenţi. Căminul privat funcţionează din 2003. În prezent, gradul de ocupare este de 100%. Până la începutul anului universitar în curs, chiria lunară per student era de circa 100 de euro. „Am decis micşorarea chiriei la 75 de euro pe lună, din cauza concurenţei în creştere“, explică Radu Coca.

Pe alte planuri, omul de afaceri care deţine mai multe spaţii comerciale din Capitală spune că ar vrea să mai investească pe această piaţă, dar nu găseşte nimic de cumpărat la preţuri decente. Din acest motiv, el este convins că piaţa imobiliară nu a scăzut aşa cum spune majoritatea. Ca un argument, Coca subliniază că toate spaţiile pe care le deţine, 65 la nu–măr, sunt închiriate 100%.

  • Surse de informare
  1. http://www.business-point.ro/stiri/4816/si-glorie-nu-doar-bani.html Accesat la data de 29 iunie 2011.
  2. http://www.forbes.ro/Radu-coca_0_594.html Accesat la data de 29 iunie 2011.

 

 

 

Gheorghe Călburean

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 137
  • Avere estimată: 45 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domenii: Piaţa de capital, petrol, construcţii

Inginer de meserie, Gheorghe Călburean a reuşit ca în mai puţin de şase ani să îşi construiască un imperiu cu o cifră de afaceri de peste 1.350 de miliarde de lei pe an. Cu proptele politice, în administraţia Mediaşului şi, mai ales, la vârful fostei conduceri a Romgaz, Călburean a prizat tot ce însemna afacere în zona de nord a judeţului. Mai nou s-a extins şi peste graniţele ţării.

Gheorghe Călburean a luat-o înaintea concurenţilor în afacerile pe care le deţine şi a încheiat contracte externe ori a investit în domenii conexe activităţii de bază. Astfel, principala sa companie – Dafora Mediaş (prin care controlează şi alte societăţi), a încheiat în vara lui 2010 un contract de servicii de foraj în Ucraina. Firma de construcţii şi foraj Dafora Mediaş (DAFR) şi-a bugetat pentru acest an un profit de opt ori mai mare decât cel de anul trecut, intenţionând să ajungă la trei milioane de euro. Afacerile companiei ar trebui să urce în 2010 până la 57 milioane de euro, în creştere cu 25% faţă de 2008. Călburean avea la sfârşitul anului 2009 datorii la bănci de 27,5 milioane de euro. Constructorul de conducte magistrale Condmag Braşov (COMI), o altă societate controlată de Călburean prin Dafora Condmag, este una dintre puţinele companii listate care şi-au majorat afacerile în 2009, până la un nivel de 53 milioane de euro. Pe bursă, compania avea în vara lui 2010 o capitalizare de circa 40 milioane de euro.

Transgex, parte a grupului de companii controlate de omul de afaceri din Mediaş, a beneficiat în primăvara acestui an de o investiţie de două milioane euro într-o seră de roşii încălzită cu apă geotermală din localitatea Livada, judeţul Bihor. Călburean intenţionează să dubleze suprafaţa de sere deţinută aici la minimum patru hectare.

Din cadrul grupului Dafora mai fac parte, pe lângă Condmag, societăţile Dafora Ucraina, Flowtex Technology S.A.(se ocupă de distribuţia gazelor naturale, distribuţia şi transportul apei potabile, reţele de canalizare, reţele de irigaţii), S.C. Servicii şi Operaţiuni Speciale la Sonde S.A., Măcelăriile Mediaş (abatorizarea, prelucrarea şi conservarea cărnii) şi Salconserv (fabricarea produselor din carne, printre care şi celebrul Salam de Sibiu). Fabrica de mezeluri şi preparate din carne din Mediaş, reintrată în producţia preparatelor de carne din luna septembrie 2008, a beneficiat de o investiţie de 6,6 milioane de euro.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Gheorghe-calburean_0_191.html

http://www.ziaruldesibiu.ro/fullnews.php?ID=1604

Nicolae Sofianu

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 138
  • Avere estimată: 45 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Nicolae Sofianu se consideră un om tare norocos. Poate şi pentru că a făcut lucrurile la momentul oportun, iar criza l-a prins cu mulţi bani cash. A avut intuiţia să vândă o parte din apartamentele pe care le construise anterior, dar şi din terenuri, chiar în 2007, când preţurile erau foarte sus. Numai din vânzarea acestora a încasat în perioada 2007-2008 peste zece milioane de euro. Tot atunci a realizat că nu o să mai meargă nici construcţiile şi s-a orientat spre prestarea de servicii. Nu a renunţat însă de tot, lucrează doar pentru el acum, profitând din plin de faptul că a avut stocuri de materiale. Aşa a construit hotelul-muzeu Sofianu din Râmnicu-Vâlcea, dar şi centrul de târguri şi expoziţii din aceeaşi localitate. Acum vrea să devină un jucător important pe această piaţă şi să profite de potenţialul turistic al zonei. Este convins că domeniul serviciilor va avea o dinamică interesantă, pentru că este o tendinţă care se face simţită nu doar la noi, ci şi în Europa.

Criza l-a ajutat enorm. Pentru el a fost mai mult o oportunitate, practic l-a întărit, după cum îi place să spună. Strategia a gândit-o în 2006 şi a folosit-o în momentul în care a simţit că vine recesiunea.

Optimist din fire, Sofianu speră să dea din nou lovitura şi cu proiectele viitoare. Vrea să facă chiar un circuit turistic, să profite de potenţi­alul regiunii. Mai bine zis, vrea să pună în valoare zona viticolă, mănăstirile şi schiturile din Oltenia, dar şi resursele balneare. Are şi destule avantaje, Râmnicu Vâlcea se află la o distanţă nu foarte mare de Bucureşti, iar la 15 minute de oraş se găsesc patru staţiuni: Olăneşti, Govora, Ocnele Mari şi Călimăneşti.

Spune că poate asigura o capacitate de cazare de circa 2.000 de locuri. Are disponibil hotelul-muzeu din Râmnicu Vâlcea, singurul de acest fel din România, unde pot fi admirate circa 400 de lucrări de artă, şi care se vrea locomotiva întregii acţiuni. Mai poate folosi şi aparthotelurile pe care le deţine tot în această localitate. O parte din ele sunt închiriate, însă nu sunt singurele. Deşi s-au redus la jumătate faţă de anul trecut, veniturile din chirii, fie că e vorba de proprietăţi sau de spaţii comerciale, sunt destul de mari.

 

Sofianu mizează în primul rând pe turiştii străini, pe care speră să îi aducă în număr cât mai mare. Se laudă astfel cu primii vizitatori nemţi pe care i-a primit în luna mai, în cadrul unui contract care prevede sosirea unor grupuri de 50 de turişti din Germania, în fiecare lună. Mai are un hotel la Drăgăşani şi un centru pentru vânătoare la Malaia, lângă Voineasa. Aici deţine un hectar de teren şi un bazin de păstrăvi, iar pentru amatori se pot organiza partide de vânătoare de urşi, capre negre şi mistreţi.  Un punct de oprire interesant va fi la Drăgăşani, unde turiştii pot gusta la Crama Iordache un Cabernet Sauvignon produs sub marca Castel Sofianu, proprietate a omului de afaceri.

În acelaşi timp, omul de afaceri intenţionează să realizeze un centru de recuperare, inclusiv cu cazare, la Râmnicu Vâlcea, cu specializare pe reumatism, unde specialiştii vor realiza diagnosticarea şi vor prescrie tratamentul de bază. Ar urma astfel ca bolnavii să fie trimişi către staţiuni. La Govora specializarea va fi pe bolile de plămâni, la Olăneşti pe renal, iar la Călimăneşti pe hepatic. Pentru asigurarea personalului va apela la medici din afară, aduşi din Republica Moldova.

Absolvent al Facultăţii de Mecanică din Piteşti, Sofianu a făcut primii bani din comerţul cu maşini second-hand, pe care le aducea din Germania şi le recondiţiona.

În 1992, la doar 28 de ani, a fost cel mai tânăr candidat la funcţia de primar din ţară. Nu a ajuns edil la Călimăneşti, iar în timp a renunţat la politică, sau cel puţin aşa spune. Nu se ştie însă niciodată. A făcut în schimb afaceri. Cu banii obţinuţi din vân­zarea de au­to­turisme a deschis mai multe chioşcuri cu sandvişuri în staţiile de autobuz, apoi a vândut sare de la Ocnele Mari şi a înfiinţat o firmă de construcţii.

La un moment dat a avut şi o alimentară pe platforma de la Oltchim, unde vindea zilnic aproximativ 1,5 tone de parizer şi 2.000 de beri. Erau nişte vremuri extraordinare, spune omul de afaceri, când a strâns astfel o grămadă de bani. Cu ei a cumpărat o întreprindere de utilaje de construcţii pe care le-a reparat şi a plecat să muncească în Bucureşti. Cu banii făcuţi timp de câţiva ani în Capitală a cumpărat Institutul Judeţean de Proiectări Vâlcea. A fost perioada când a început să se dezvolte pe segmentul construcţiilor. Realiza şi proiectarea şi execuţia lucrărilor, practic „duduia“ pe acest segment.

Tot atunci a achiziţionat mai multe staţii de betoane, balastiere, realizând profituri de milioane de euro. Banii i-a investit în proprietăţi, pe care mai târziu le-a valorificat în schimbul unor sume importante. După atâţia ani de muncă, fostul vicecampion european de arte marţiale spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, nu ar schimba nimic, ar urma acelaşi traseu. Iar dacă ar fi un pic mai atent, poate ar face şi mai mulţi bani.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Nicolae-sofianu_0_163.html

 

Horia Ciorcilă

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 139
  • Avere estimată: 45 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domenii: Bancar, piaţă de capital, imobiliar, construcţii, edituri

Horia Ciorcilă s-a născut în anul 1963, la Cluj-Napoca. Acesta a absolvit în 1989 Facultatea de Automatizari Calculatoare.Transilvania.

De asemenea, acesta a infiintat Astral Telecom in 1993 si in anul 1994 a devenit membru fondator al Bancii Transilvania si membru in Consiliul de Administratie. In 1995 a infiintat holdingul de firme Maestro Industries cu activitate in industria alimentara

Niciodată să nu spui „mai rău nu se poate“. Pe acest principiu a funcţionat Horia Ciorcilă, cu cel mai important business al său, Banca Transilvania (este acţionar şi preşedinte). Preşedintele BT a fost pus sub acuzare de către procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) pentru manipularea pieţei de capital şi utilizarea de informaţii privilegi-ate în tranzacţiile realizate pe bursă cu acţiunile TLV. Ciorcilă a considerat acuzaţiile nefondate şi a spus că aşteaptă rezultatele anchetei care îi vor da dreptate. Cu toate acestea, capitalizarea Băncii Transilvania a crescut uşor faţă de august 2009, de la 355 milioane de euro la 372 milioane de euro în 2010. Cei 5% ai lui Ciorcilă ar însemna astfel 18,6 milioane de euro.

Situaţia creată în contextul cercetării DIICOT i-au adus lui Ciorcilă mai mult decât prejudicii de imagine. A fost nevoit să-şi depună o demisie de onoare din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie al SIF Banat-Crişana (SIF1), după ce arbitrul pieţei de capital a obligat conducerea societăţii să convoace AGA pentru a analiza menţinerea în CA a lui Ciorcilă (şi a lui Silaghi, fost preşedinte BT, acuzat şi el de DIICOT). Pe lângă calitatea de bancher, Ciorcilă mai este şi constructor. El este acţionar la Omniconstruct (deţine 37,9% din acţiuni), ACI Cluj (membră a unui grup mai mare de firme ACI, cu acţionariat tip listă) şi Tehnofrig Imobiliare – companii de dezvoltare imobiliară şi construcţii.

La începutul verii 2010, compania Tehnofrig Imobilare a vândut un teren de 3,7 hectare către retailerul de bricolaj Dedeman, care intenţionează să construiască pe acest teren primul magazin din Cluj-Napoca. Ciorcilă şi ceilalţi acţionari ai companiei au încasat minimum 3,7 milioane de euro din această tranzacţie. ACI Cluj, o altă firmă la care omul de afaceri din Cluj este acţionar şi membru în consiliul de administraţie, este una din firmele câştigătoare a licitaţiei de construire a stadionului naţional „Moina“ din Cluj. În primăvară compania a mai câştigat un contract în valoare de peste 4,5 milioane de euro de construire a unui bazin de polo în localitatea Miercurea-Ciuc.

Horia Ciorcilă are doi copii, Patrick şi Carla.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Horia-ciorcila_0_215.html

http://sitedebani.blogspot.com/2010/07/horia-ciorcila-cv-biografie.html

Cornel şi Delian Panait

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 140
  • Avere estimată: 42-43 mil. Euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domenii: Auto, imobiliare

Dealerul auto Briari’s Ind din Craiova a reuşit să îşi crească afacerile şi în 2009, deşi sectorul auto în care activează a fost grav afectat de criza financiară. Anul trecut, compania manageriată de fraţii Cornel (49 de ani) şi Delian (41 de ani) Panait a avut o creştere a cifrei de afaceri cu peste 7%, de la 46 de milioane de euro în 2008 la 49,4 milioane de euro. Procentul de creştere este departe de cel realizat de dealerul Iveco în 2007, când faţă de 2006 a înregistrat vânzări mai mari cu 63%, de la 28,2 milioane de euro. Cei doi fraţi sunt cunoscuţi în Craiova şi pentru showroomul AutoMonza. Cornel şi Delian Panait sunt dealeri Fiat în judeţul Dolj.

Reţeaua de distribuţie Iveco acoperă Arad, Timişoara, Bucureşti, Baia Mare, Iaşi, Cluj, Tulcea şi zona Olteniei, prin sediile de la Craiova, Râmnicu Vâlcea, Bucureşti şi Cluj- Napoca. Alături de produsele Iveco, pe care le comercializează din 1994, în 2006 au fost introduse în portofoliu şi mărcile Astra – Veicoli Industriali Spa şi New Holland Construction, iar în 2008 produsele TCM. În Capitală, Briari’s Ind are un sediu pe Şoseaua Alexandriei, în apropiere de Bragadiru. Pe un teren de peste 14.000 de metri pătraţi (achiziţionat în 2007 cu 135 de euro metrul pătrat), fraţii Panait au construit birouri, un service şi o vopsitorie auto, precum şi o magazie de piese de schimb. Atelierele de service ale fraţilor Panait repară şi verifică aproximativ 100 de autovehicule săptămânal, iar stocul de piese de schimb pentru toate service-urile are o valoare de circa un milion de euro.

Afacerile celor doi nu se rezumă la piaţa auto care, deşi a scăzut dramatic în ultimii doi ani, nu s-a resimţit şi în bilanţurile contabile. Ei sunt cunoscuţi investitori imobiliari atât în Craiova, cât şi în alte oraşe din ţară, precum şi în Capitală. Fraţii Panait, deşi au dispus de lichidităţi semnificative, nu s-au aruncat înspre achiziţii imobiliare dacă acestea nu erau adevărate oportunităţi. În Craiova ei deţin un imobil de birouri amplasat central, precum şi o serie de terenuri situate în zone bune ale oraşului, dar şi la periferia acestuia. Fraţii Panait sunt absolvenţi ai Facultăţii de Mecanică din Craiova.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Cornel-si-delian-panait_0_239.html

Dragoş Nicolae Pop

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 217
  • Avere estimată: 28-30 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domenii: Farmaceutice, distribuţie de medicamente

La fel ca partenerul său de business Iosep Alin, omul de afaceri Dragoş Pop nu prea stă de vorba cu presa în ultima perioadă. Criza i-a testat abilităţile de manager, iar o bună parte din timp şi l-a dedicat businessului ADM Farm. Compania pe care o conduce a încercat ca, pe lângă atingerea obiectivelor propuse şi pătrunderea în top cinci distribuitori de produse farmaceutice, să realizeze şi acţiuni caritabile. Angajaţii ADM Farm şi conducerea companiei s-au solidarizat într-o nouă acţiune pentru ajutorarea sinistraţilor afectaţi de inundaţiile din această vară. Angajaţii din toate filialele şi din farmaciile Sante au făcut donaţii în bani, haine, încălţăminte, jucării, veselă şi alte bunuri. În plus, conducerea grupului susţine că din suma de bani donată au fost cumpărate alimente, rechizite şi o serie de alte obiecte de strictă necesitate în gospodărie, toate fiind destinate locuitorilor ale căror case au fost inundate, din satul Călineşti, judeţul Suceava.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Dragos-pop_0_660.html

Dan şi Dorina Mutu

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 295
  • Avere estimată: 17-20 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domeniu: Producţia şi comercializarea alimentelor

Soţii Mutu deţin o reţea de 27 de magazine în judeţul Vâlcea, dezvoltate sub brandul Annabella. Cu afaceri de circa 34 milioane de euro în 2009, aceasta este şi cea mai importantă companie din grupul de firme controlat de cei doi.

Annabella a reuşit în 16 ani să-şi majoreze cifra de afaceri de peste 20 de ori, ca urmare a extinderii firmei pe orizontală şi pe verticală, în special cu magazinele alimentare. În ce priveşte numărul angajaţilor, acesta depăşeşte 1.000 de salariaţi. Pe lista ultimelor achiziţii se numără preluarea fabricii de conserve Conservil în 2008 de la Oltchim pentru aproximativ 4,5 milioane de euro. La Conservil s-au cunoscut şi cei doi, practic este locul unde au avut primul job. Dan era merceolog, iar Dorina preparator de conserve. Peste ani, lucruri s-au mişcat de aşa natură că aveau să devină chiar ei patroni aici.

În timp, în portofoliul soţilor Mutu au mai intrat firmele Fralvil (producţia de conserve de legume şi fructe) – cu afaceri de 9,7 milioane de euro în 2009 şi Sere Râmnicu Vâlcea (producţia de legume proaspete). Soţii Mutu au concesionat în 2003 pentru 49 de ani o suprafaţă de 15,6 ha de sere de la Administraţia Domeniilor Statului în Râmnicu Vâlcea, dar şi în apropiere de Drăgăşani.

Annabella a fost înfiinţată în 1994, iar primul magazin cu profil agroalimentar a fost deschis în zona Traian din Râmnicu Vâlcea. S-a dovedit de bun augur. În 1999 a fost preluat Fralvil, iar în 2000 au inaugurat primul magazin de tip market tot în zona Traian. Cei doi au împreună două fetiţe.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Familia-mutu_0_464.html

Familia Tudor

  • Locul ocupat în Top 300 Capital: 296
  • Avere estimată: 17-20 mil. euro
  • Scurtă descriere a persoanei

Domenii: Turism, industrie

Ion şi Maria Tudor sunt unii dintre cei mai bogaţi din zona Vâlcea, dar şi cei mai controversaţi. Au pornit în afaceri cu benzinării, pe care le-au vândut către Lukoil şi Petrom. O perioadă bună pentru tranzacţii s-au dovedit însă anii 2000. În 2000 au cumpărat Uzina Mecanică Râmnicu Vâlcea, iar în 2001 Hotel Olăneşti. Tot atunci au obţinut să concesioneze în exclusivitate izvoarele din staţiune. Băile Olăneşti este situată la 18 kilometri de Râmnicu Vâlcea. Aici se găsesc peste 35 de surse hidrominerale, atât izvoare naturale cât şi ca rezultat al unor lucrări de foraj şi miniere (puţuri şi galerii).

În timp, averea familiei Tudor a tot crescut, aceştia ajungând să deţină mai multe unităţi de cazare la Mamaia şi Olăneşti. Aşa se face că familia Tudor este proprietara hotelului Riviera de trei stele din Mamaia, dar şi a Hotelului Olăneşti cu un centru SPA de trei stele. Au mai anunţat chiar că vor să construiască un complex hotelier cu specific balnear. A venit însă criza, care le-a mai frânt din avânt.

Paul Tudor

 

Domenii: Metalurgie, imobiliare

Inginerul Paul Tudor înfiinţa în 1991 o companie, Besta Group, care avea să activeze pe piaţa metalurgică, domeniu pe care majoritatea românilor care au intrat în afaceri imediat după Revoluţie l-au ocolit. Tudor nu s-a abătut de la parcursul firesc al businessului, astfel că a construit prin intermediul firmei sale primul depozit privat de feroaliaje şi metale neferoase din România, după cum susţine. Acum, Besta Group este distribuitor de feroaliaje, metale neferoase, fontă şi aliaje neferoase pentru industria metalurgică şi cea constructoare de maşini. De asemenea, firma distribuie şi oţel beton, profile, tablă şi alte produse siderurgice. Societatea a avut în 2009 afaceri de 6,6 milioane de euro în scădere semnificativă de la 20 de milioane de euro, cu un an înainte. Din 2008, Tudor a intrat şi în afaceri imobiliare precum şi în industria de construcţii, moment în care a inaugurat un parc industrial la 15 kilometri de Bucureşti, în zona Buftea. Familia Tudor este cunoscută pentru organizarea unui turneu de tenis, Tudor Tennis Trophy, ajuns la cea de-a 12-a ediţie. Acesta este organizat la Tudor Samurcasi Arena, activ aflat tot în portofoliul organizatorilor. Turneul le este dedicat clienţilor şi partenerilor firmelor din grupul Besta, precum şi jurnaliştilor şi personalităţilor din lumea sportului.

 

Mircea Tudor

 

 

În 2009 a dat marea lovitură la Salonul de Inventică de la Geneva, unde a luat Marele Premiu pentru Roboscan, cel mai avansat sistem de radiografiere cu raze gamma a camioanelor. Dispozitivul respectiv scanează maşinile fără a fi necesară prezenţa umană la faţa locului. De atunci viaţa i s-a schimbat atât de spectaculos încât până şi în discuţiile interne din firmă se vorbeşte de perioda de dinainte de Geneva şi de după. Şi ofertele au început să curgă din toate părţile, firme de renume din afară fiind interesate fie de preluarea MB Telecom, companie dezvoltată de Mircea Tudor, fie de încheierea unor parteneriate. Acesta nici nu se gândeşte însă să vândă, pentru că îi este mult mai la îndemână să vândă tehnologia, iar între timp să „recidiveze“, adică să vină pe piaţă cu alte invenţii. Toate la timpul lor.

De altfel, are deja în lucru o generaţie nouă de Roboscan, care va avea o mobilitate mult mai mare faţă de varianta iniţială, precum şi un sistem de protecţie a bancomatelor împotriva clonării cardurilor. Acesta din urmă ar putea fi un boom pe plan internaţional, sau cel puţin la asta se aşteaptă Tudor. Dar nu e singurul pe care mizează. Inventatorul român vrea să finanţeze producţia unui aparat care utilizează senzorul de depistare precoce a cancerului, descoperit tot de o româncă, premiată şi ea la Geneva. Senzorul respectiv poate identifica prezenţa cancerului în organism în circa şase minute, pe baza analizei biomarkerului (o substanţă produsă de organism, ca răspus specific pentru fiecare boală), dintr-o picătură de sânge. Tudor promite că primele teste ar urma să fie făcute chiar în acest an, după care se va trece la producţie şi, probabil, se va deschide o nouă eră în istoria medicinei.

Dacă europenii sunt un pic mai reticenţi la tehnologia propusă de MB Telecom, sau cel puţin aşa se pare, nu acelaşi lucru se poate spune despre ţări precum India, Africa de Sud sau Brazilia, state care exportă bunuri către Europa sau America. Iar ca să stârneşti interesul unui colos din afară, nu este la îndemâna oricui, trebuie să ieşi în evidenţă cu ceva, „să spargi canoanele“. Un premiu nu este suficient, este necesar să convingi că eşti credibil, că tehnologia ta este robustă, susţine Tudor. Succesul actual este cu mult peste ce îşi imagina în urmă cu patru-cinci ani, practic firma a ajuns într-un timp destul de scurt în top şase producători la nivel mondial. Aşa se face că, după ce a refuzat oferta de preluare din partea Monument Capital Group (MCG), un grup de investiţii şi lobby american specializat pe securitate transfrontalieră, cu afaceri în întreaga lume, patronul MBT Telecom s-a trezit invitat să participe la un proiect de 200 milioane de euro în India. Proiectul, cel mai mare din domeniul echipamentelor de scanare la nivel mondial, presupune realizarea unei capacităţi de producţie în India, la care participă al treilea producător local din industria de apărare, dar şi MCG. Contribuţia românească va viza, practic, un transfer de tehnologie, MB Telecom urmând să încaseze bani pentru acesta şi redevenţe pe fiecare unitate produsă şi vândută. La momentul actual, Mircea Tudor îşi evaluează întreg businessul la un nivel destul de ridicat, însă în niciun caz nu este dispus să vândă. Şi asta în condiţiile în care doar un singur parteneriat cu o firmă din afară îi poate aduce câteva zeci de milioane bune de euro. În doi ani se aşteaptă să depăşească o cifră de afaceri de 100 milioane de euro, iar în vreo cinci să treacă de jumătate de miliard de euro, pentru că e vorba de un business care se pretează la globalizare.

Până la urmă, fiecare invenţie în parte poate constitui o mină de aur.

Puţină lume ştie că inventatorului român îi place să se retragă în timpul liber cu familia în zona Horezu. Deţine şi o vie la Drăgăşani. Îi plac dealurile de aici, dar îi plac şi vinurile. Tudor este chiar convins că e cea mai bună zonă din ţară pentru Fetească Neagră, Sauvignon Blanc şi Cabernet. Drept vecini are două domenii celebre, cel al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, iar la 200 de metri distanţă de plantaţia proprie se află domeniul Ştirbey, nume cu rezonanţă în istoria românească.

De data asta nu a început de unul singur, pentru că e un domeniu la care nu se pricepe. A optat pentru un parteneriat cu un localnic. În prezent, cei doi au cinci hectare pe rod, dar urmează să pună alte cinci. Ca orice producător de vinuri care se respectă, Tudor se gândeşte să-şi facă şi o cramă de la zero, iar vinul o să îl vândă în viitorul său hotel de la Rânca, un alt proiect de perspectivă. Practic, vrea să pună pe picioare o staţiune de schi în regiune, o investiţie estimată la circa cinci milioane de euro.

Proiectul presupune construirea a două hoteluri, dar şi a unei pârtii de schi cu potenţial de extindere în cinci-şase ani la minimum 25 de kilometri. Simte, spune el, că va veni o vreme când zona „va exploda“. Preferă să facă lucrurile pe îndelete, cu cap, pentru a fi sigur de succes. Nu-i place să fie outsider.

În 2009, Tudor a primit Marele premiu la a 37-a ediţie a Salonului Internaţional de Invenţii de la Geneva pentru Roboscan. Acesta este un sistem de scanare a camioanelor cu radiaţii gamma destinat serviciilor de control vamal şi care permite operatorului să lucreze fără a intra în contact cu radiaţia emisă de scanner.

  • Surse de informare

http://www.forbes.ro/Familia-tudor_0_514.html

http://www.forbes.ro/Mircea-tudor_0_395.html

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: