Sociology of Richness

Research Center

Gherman Georgiana


             1.      Ioan POPA
Avere: 87-90 milioane de euro

Vârstă: 53 de ani

Reşedinţă: Alba

Domeniu: Industria cărni

Ioan Popa este unul dintre antreprenorii care si-au dezvoltat afacerile mizand pe formatia profesionala. A absolvit Facultatea de Zootehnie si Medicina Veterinara (1984) din Cluj-Napoca si s-a angajat la Intreprinderea Avicola de Stat din Sfantu Gheorghe ca inginer zootehnist, ajungand in numai un an sef de ferma. In 1998 a fost numit director tehnic si director general la Intreprinderea Avicola de Stat din Alba Iulia, iar in 1999 si-a luat doctoratul in zootehnie la Facultatea de Zootehnie si Biotehnologii din Cluj-Napoca.[1]

Anul 2010 a fost unul al consolidării pentru Transavia, după aprecierile patronului Ioan Popa, care se apropie de pragul psihilogic de 100 milioane de euro. Chiar dacă preţurile produselor s-au redus, revenind la nivelul celor din 2007, pe fondul veniturilor în scădere ale populaţiei şi în contextul unei pieţe tot mai dificile, Popa este optimist. Este dispus să muncească mai mult pentru câştiguri mai mici, nu are ce face de altfel. Până şi sprijinul de la stat acordat crescătorilor de pasăre a încetat, aşa că trebuie să se descurce de unul singur. Popa mizează, totuşi, pe o creştere a cifrei de afaceri de peste 10%, care să îi permită depăşirea pragului de 100 milioane de euro, după cele 95,7 milioane de euro în 2009.

În anul 2009, avantajul companiei a constat în faptul că nu a lucrat pe stocuri, toată marfa a fost livrată. Transavia este prezentă atât pe piaţa internă cât şi pe piaţa externă. Grupul Transavia este cel mai mare producător de carne de pui din România, poziţie pe care a dobândit-o în urma preluării Avicola Braşov în 2007.

Transavia a fost înfiinţată în 1991, iar acţionarul majoritar şi directorul general al Transavia Grup este Ioan Popa. Grupul are o fabrică de procesare a cărnii inaugurată în mai 2008, în urma unei investiţii de 17 milioane de euro.[2]

Evolutia economiei, cu suisurile si coborasurile sale, i-a oferit la fel de multe oportunitati pe cate piedici i-a scos in cale: “Nu am avut momente dificile, ci provocari; si le-am depasit”. A invatat din mers cum se fac afacerile in economia de piata si spune ca nu are mentori, ci valori pe care le impune in structura companiei: disciplina, responsabilitatea, deschiderea la nou, competitivitatea si perseverenta. In privinta viitorului, pentru dezvoltatorul Transavia lucrurile sunt simple: peste cinci sau zece ani, “voi fi tot aici, la munca, in compania pe care o conduc”.

“Ziua nu se consuma cu discutii la telefon si intalniri gestionate din spatele biroului. Am programata agenda dupa regulile unui ceas elvetian cu intalniri scurte, deplasari in teren pentru evaluarea proiectelor in curs si urmarirea investitiilor, precum si deplasari in tara si strainatate. Destul de rar si doar atunci cand este necesar particip la reuniuni de afaceri, mese rotunde, seminarii si conferinte”, spune omul de afaceri, adaugand ca in ceea ce priveste timpul liber prefera sa joace golf sau sa mearga la schi in Austria.

Ioan Popa spune ca nu a avut niciodata parteneri sau consilieri in afaceri si ca si-a folosit experienta si intuitia pentru a dezvolta businessul Transavia.

“Ma bazez pe intreg colectivul care lucreaza in aceasta companie, dar toate deciziile le iau direct”, spune cel care detine 99,999% din producatorul de carne de pasare din Alba Iulia. Restul de 0,001% din actionariat este distribuit in interiorul membrilor familiei sale pentru a indeplini conditiile legale ale existentei societatii pe actiuni. Astfel, alaturi de Ioan Popa lucreaza in cadrul Transavia si cele doua surori si trei frati ai sai.

Ce spune despre:

Primul activ: La cateva luni dupa ce am hotarat sa parasesc unitatea de stat de pe postul de director al unitatii si sa ma implic in construirea unei afaceri private, am participat la o licitatie si am achizitionat o ferma de tip CAP (Cooperativa Agricola de Productie) la periferia orasului Alba Iulia.

Suma cu care a pornit la drum: Am apelat la un imprumut bancar de aproape un milion de lei, ceea ce, la inceputul anilor ’90 era enorm, avand in vedere ca atunci salariul de director general era de 8.560 lei.

Consilierii sai: Nu am avut consilieri si nici acum nu ma consiliaza nimeni.

Mi-am folosit experienta si flerul propriu, abilitatile antreprenoriale, precum si experienta si capacitatea de munca a colectivului pe care singur l-am creat.

Profit: De cand lucrez, toate unitatile pe care le-am condus au realizat profit. Nu concep si nu am conceput niciodata sa misc un deget in mod gratuit.

Primul milion de euro: Nu am avut ca tinta fixata precisa milionul de euro, am fost mai mult preocupat sa ma dezvolt intr-un ritm cat mai accelerat, sa ii depasesc pe cei din jurul meu pentru ca nu ma impac cu ideea de outsider.[3]

Apreciez că Ioan Popa a fost omul potrivit la locul potrivit. Acesta a afișat în diferite situații curaj și inițiativă iar deciziile pe care acesta le-a făcut au la baza gândirea rațională. Faptul că nu are consilieri și că se bazează pe experiența proprie și pe intuiția educată sunt indicii ale personalității puternice, independente și hotărâte.

  1. Tiberiu Urdăreanu

Tiberiu Urdareanu ocupă poziția 59 în Top 300 Capital și are o avere estimată de 105-110 milioane euro. Este maior in rezerva si fiul generalului Tiberiu S. Urdareanu, fost sef al Comandamentului Trupelor de Tancuri si Auto in vremea regimului comunist.

Tiberiu Urdareanu s-a nascut la Dej si a absolvit doua facultati: Automatica si Comertul. Este căsătorit cu Lucia Urdareanu.

In 1990, Tiberiu Urdareanu, a inceput sa construiascaun adevarat imperiu financiar in jurul grupului de firme UTI Systems. Dezvoltarea colosului UTI Group a inceput prin infiintarea, in 1990, a firmei Incon SRL, care avea ca obiect de activitate grafica  computerizata, procesare de imagini, subansambel si accesori pentru computere si produse de birotica. Dupa cum povestea Urdareanu, in primavara anuluiu 1990 “a aparut un decret care permitea persoanelor ce aveau o anumita specializare sa desfasoare anumite activitati comerciale. (…) Atunci nu era nimic, nici legislatie, nici reglementari, nici licitatii, era o jungla in care aparea o mica raza de lumina. Nu toti au vazut-o”. Urdareanu sustine ca, intr-un moment de inspiratie, a infiintat impreuna cu sotia, Lucia Urdareanu, si cu un prieten, Dumitru Aelenei, o asociatie familiala cu scop lucrativ. Prima tranzactie a fost vanzarea unui laptop. „Mi-am dat seama insa ca in domeniul IT este foarte greu daca nu ai bani. Practic, asociatia familiala creata de mine a insemnat doar un salariu folosit in acest scop, alte resurse de finantare nu aveam”, a spus el. Au urmat mici tranzactii conjuncturale, a cumparat PC-uri pe care le-a vandut impreuna cu un mic program software, valoare adaugata, dar si-a dat seama curand ca nu este pe drumul cel bun. Schimbarea directiei a venit dintr-o pura intamplare. „Unul dintre furnizori, din Israel, care trebuia sa ne dea cateva calculatoare, a intarziat foarte mult livrarea. Si, drept compensare pentru intarziere, intr-unul dintre drumurile facute la Bucuresti, patronul acelei firme mi-a adus cadou un sistem de alarma. Era prima data cand vedeam asa ceva”, continua patronul UTI. A aparut si primul client: Medecines sans Frontieres. „L-am instalat chiar noi, asociatii, impreuna cu niste amici care ne ajutau si cu care imparteam, cumva, niste bani. Nu existau contracte de munca, nu aveam angajati. Acela a fost momentul in care ne-am dat seama ca este o directie interesanta”, a povestit Tiberiu Urdareanu. A inceput sa importe si sa revanda acele sisteme in Romania, apoi si-a format o echipa care instala echipamentele si, in scurt timp, s-a specializat in aceasta afacere. Intre timp, s-a cristalizat si legislatia in domeniul afacerilor, asociatia a devenit societate comerciala, iar lucrurile au intrat in normalitate. UTI Group s-a impartit in patru divizii: UTI Systems (un integrator de sisteme care furnizeaza solutii complete pentru sisteme de securitate) Cobra Security (care furnizeaza servicii specifice de securitate pentru bunuri si persoane, fiind specializata in paza si protectie, protectie antiterorista, monitorizare si interventie, paza si transport de valori, patrulare) sau UTI Retail Solutions (companie specializata in furnizarea de echipamente si solutii pentru securitatea spatiilor comerciale si a fondului de marfa) si UTI Instal Construct (specializata in constructia si instalarea de sisteme electrice).

La finele anului 2008, UTI Group anunta o cifra de afaceri de 150 de milioane de euro.

In anii urmatori, Urdareanu a pus pe roate o serie de firme prin care a scos contracte din ce in ce mai substantiale, cele mai importante cu statul, indiferent de culoarea politica a guvernantilor. UTI a inceput afacerile cu statul inca din 1993, fapt care a impus firma pe piata. Una dintre principalele lucrari ale societatii lui Urdareanu a fost securizarea retelei Bancorex si Eximbank. O lucrare extrem de importanta a UTI a fost si cea de la Centrala Nucleara de la Cernavoda. De asemenea, UTI a primit 60 de milioane de euro pentru securizarea Portului Constanta si 30 de milioane de euro pentru securizarea Aeroportului Henri Coanda Otopeni. Si de la Metrorex firma lui Urdareanu a incasat bani frumosi: 1,4 milioane de euro, plus 239,7 miliarde de lei vechi. UTI a derulat afaceri si cu Ministerul Administratiei si Internelor pentru securizarea frontierelor. Printre beneficiarii serviciilor UTI mai pot fi amintiti Directia Generala a Vamilor, Parlamentul Romaniei, Romtehnica, Ministerul Comunicatiilor Tehnologiei si Informatiilor, CONEL etc.

De asemenea, UTI Italy, societate inmatriculata tot de Urdareanu, a jucat rolul de finantator si furnizor de produse pentru SPP. Creat pentru a asigura demnitarilor paza si protectie, SPP a beneficiat de un singur act normativ care i-a permis sa contracteze imprumuturi externe, anume HG 550/2000. Cea mai mare parte din garantiile in euro si dolari oferite pentru SPP de Ministerul de Finante au fost decontate la firma UTI Italy. Societatea privata nu a avut insa doar rolul de furnizor de servicii si echipamente, ci a fost chiar creditorul SPP. Garantiile guvernamentale cu numerele 705, 5153 si 5154, valorand in total 1,6 milioane de dolari si 2,24 milioane de euro, au fost emise pentru SPP direct in favoarea UTI Italia, care a devenit astfel creditorul Serviciului de Protectie si Paza. Contractele cu SPP nu au fost singurele situatii in care compania UTI Italia a ajuns sa beneficieze de garantii guvernamentale din partea statului roman.[4]

UTI System, divizia de sisteme de securitate a grupului UTI a investit 400.000 de euro in primul poligon subteran al Romaniei, care a fost inaugurat in prima parte a anului 2009. Complexul incorporeaza trei linii de tragere, cu o lungime maxima de 15 metri, precum si un magazin de arme si munitii, un atelier de reparatii si intretinere armament, o camera de depozitare a armelor si munitiei si un punct sanitar pentru interventii medicale in caz de urgenta. Poligonul de tragere subteran este primul de acest gen din Romania si despre el s-a spus ca poate fi considerat un program pilot al grupului UTI[5].

Un articol publicat in 12 august 2009 in “Catavencu” atragea atentia ca ministrul Apararii, Mihai Stanisoara, care, de la inceputul anului, “a stat pe perfuzii la capitolul inzestrare, ingurgitand in principal numai contracte de hrana si paza, doreste acum sa recupereze”, pregatindu-se sa “inghesuie niste bani in buzunarul de campanie al PD-L prin atribuirea unor contracte grase si fara licitatie unor sponsori de partid”. Potrivit “Catavencu”, “Principalul pion al transformarii banilor publici in bani de campanie este Tiberiu Urdareanu, cu celebra sa companie UTI. Miscarea se bucura si de sprijinul lui Adriean Videanu, care dintr-o mare concidenta isi petrece vacantele de vara pe Coasta de Azur, pe proprietatea lui Urdareanu” [6].

Pe de alta parte, intr-un interviu acordat in luna iunie 2009 publicatiei “Business Standard”, Urdareanu insusi spunea, atunci cand a fost intrebat ce masuri ar trebui sa ia Guvernul Romaniei pentru redresarea situatiei economice a tarii, ca “Prima ar fi legata de proiectele de inzestrare in domeniul militar”. Omul de afaceri a explicat ca “Exista, in prezent, programe importante de modernizare a armatei, de circa zece miliarde euro, care trebuie implementate pentru a indeplini standardele minime cerute de NATO. La acestea se adauga cateva miliarde de euro pentru operatiuni de intretinere, scolarizarea personalului etc. Multi factori de decizie, mai ales intr-un an electoral, vad aceasta suma ca pe un cost inutil in momentul de fata, dar se uita ca acesti bani vor trebui cheltuiti pentru indeplinirea obiectivelor”.

Tiberiu Urdăreanu și-a asumat riscuri, a îndrăznit să facă lucruri care nu erau încă experimentate în România. Prin spiritul său inovator a reușit să aducă tehnologii noi care i-au adus profit în timp.

            Implicarea sa în modalitățile de securizare, de apărare a teritoriului României poate fi semnificația unui sentiment de patriotism puternic dezvoltat sau intuirea unui domeniu la a cărui dezvoltare a putut participa.

  1. Ali Madadi

Avere: 32 milioane de euro

Vârsta: 48 de ani

Reşedinţa: Bucureşti

Domenii: Comerţ cu autovehicule, producţie

Proprietar al grupului de firme „Rădăcini“, omul de afaceri român de origine iraniană Ali Madadi a încercat să lupte şi să înfrunte criza economică şi scăderea sectorului de piaţă pe care activează businessul său. Cifra de afaceri a diviziilor auto ale grupului a înregistrat anul trecut un declin de aproape 30%, de la 93,5 milioane de euro la 65 milioane de euro, potrivit datelor de la Registrul Comerţului. Profitul companiei a scăzut, totodată, cu 53%, la aproape patru milioane de euro. În ceea ce priveşte vânzările, grupul condus de Madadi a comercializat peste 4.000 de maşini în 2009, faţă de 6.500 în 2008, în condiţiile în care, anul trecut, vânzările de autoturisme noi pe piaţa locală s-au diminuat cu 55%, la aproximativ 130.000 de unităţi, în total. Directorul general al Rădăcini Motors, Nicolae Sorescu, susţine că în 2009 compania nu a recurs la concedieri masive.[7]

Grupul Radacini va extinde lantul de centre de livrare de pizza al francizei americane Domino’s Pizza în marile orase din România începând cu anul viitor, în prezent activând doar în Bucuresti, a declarat pentru Mediafax directorul de vânzari al companiei, Nicusor Sorescu.

Radacini opereaza franciza Domino’s Pizza din vara anului trecut si are patru astfel de centre în Bucuresti.

“Începând cu anul viitor vom dezvolta reteaua de centre de livrari în principalele orase ale tarii. De asemenea, în acest an vom extinde numarul de puncte de livrari în Bucuresti”, a adaugat Sorescu.

Domino’s Pizza a fost fondata în Statele Unite în anul 1960, iar în prezent opereaza în 67 de tari cu 9.000 francizati sau magazine proprii.

Grupul Radacini este detinut de omul de afaceri de origine iraniana Ali Madadi. Compania detine retele de dealeri pentru marcile Opel, Chevrolet, Mazda, Suzuki si Citroen, iar în vara acestui an a cumparat licenta petru franciza Domino’s Pizza.[8]

Nu am putut identifica în sursele deschise de informare date referitoare la personalitatea, caracterul lui Ali Madadi. De asemenea, nu a putut fi identificată o fotografie.

 

  1. Dan Minulescu

Avere: 40-42 milioane de euro

Vârsta: 43 de ani

Reşedinţa: Bucureşti

Domeniu: Distribuţie

După ce a încercat mai multe afaceri, Dan Minulescu a ajuns la concluzia că cel mai bine este să facă ceea ce ştie. Merge în continuare pe activitatea de bază, cea de distribuitor de produse congelate, dar asta nu înseamnă că nu mai are în vedere şi altceva. Ultimele noutăţi: în toamna lui 2010 va demara construcţia unei fabrici la Câmpia Turzii, judeţul Cluj, în parteneriat cu firma belgiană La Lorraine, specializată în produse de panificaţie şi de patiserie. Macromex distribuie deja din 2009 produsele belgienilor în România. Investiţia se ridică la opt milioane de euro şi va reprezenta pentru Minulescu primul joint-venture cu o firmă din afară. Fabrica va intra în funcţiune la sfârşitul lui 2011. Tot anul viitor ar urma să fie inaugurat aici un centru de distribuţie la temperatură controlată, primul deţinut de companie în Transilvania. În total, Minulescu va aloca circa 20 milioane de euro până în 2012 pentru proiectul de la Câmpia Turzii, după cum a anunţat, acesta fiind cel mai mare proiect derulat de firma bucureşteană.

La Lorraine nu este singura companie a cărei distribuţie a câştigat-o Macromex în 2009. Minulescu a încheiat un parteneriat şi cu Algida, divizia de îngheţată a grupului anglo-olandez Unilever, cu activităţi în industria bunurilor de larg consum. Odată cu preluarea mărcii Napolact în 2009 de către Unilever, Macromex a devenit unul dintre cei mai mari distribuitori de îngheţată la nivel naţional. Un alt obicei important al antreprenorului Dan Minulescu este şi ieşirea pe piaţa externă.[9]

A intrat in afaceri in anul 1992, iar acum vede primul business – agentia de turism Dani Tour – ca fiind “neimportant”, pentru ca a renuntat la el dupa doar un an pentru a intra in distributie.

In primii doi ani, businessul Macromex era foarte simplu, ca majoritatea afacerilor de la inceputul anilor ’90, isi aminteste Minulescu. “Luam un camion de pui congelati din Constanta, veneam cu el in Bucuresti si distribuiam marfa la 20 de magazine.” Investitia initiala a fost de doar 2.000 de dolari, bani imprumutati de la prieteni, pentru ca masinile de transport al marfurilor erau inchiriate.

Minulescu spune ca cei mai buni ani ai sai, ca antreprenor, s-au datorat aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

“In 2005-2006, cand stiam deja ca Romania va intra in UE, am fost foarte speriati, ca majoritatea firmelor romanesti; ne temeam ca vor intra masiv pe piata companii din vestul Europei cu putere financiara mai mare decat a noastra. Acest lucru nu s-a intamplat, dimpotriva: odata cu intrarea in UE noi am identificat niste oportunitati imense de business pe care le-am valorificat”, afirma proprietarul Macromex. Mai spune ca l-au ajutat foarte mult pregatirile pre-aderare.

“Am avut o echipa de 5-7 oameni care au lucrat intensiv la pregatirea businessului pentru momentul intrarii Romaniei in UE impreuna cu experti in domeniu. In primele zile din ianuarie 2007 eram cu totii la birou pentru ca voiam sa vedem exact ce se va intampla.”

Din 2007 compania a mers in doua directii pentru a-si dezvolta afacerile dincolo de granitele Romaniei: a demarat livrarile catre clienti de pe alte piete si a infiintat prima subsidiara in afara tarii, in Cehia. “2007 a fost cel mai bun an al nostru, ca si profitabilitate. Performantele atinse atunci ne ajuta si acum, cand piata arata rau”, completeaza Minulescu.

In schimb, cea mai grea perioada pentru antreprenorul Dan Minulescu a fost anul 1999, cand compania a fost lovita puternic de deprecierea leului si de cresterea costurilor finantarii.

“In 1999 cred ca s-a intamplat tot ce era mai rau pe piata. Noi am pierdut in acel an aproximativ un milion de dolari si au fost momente in care am crezut ca nu ne vom putea reveni”, isi aminteste Minulescu. In acel an, businessul a trecut printr-o reorganizare si a fost nevoie de reducerea personalului.

“Nimeni nu s-ar fi asteptat sa vada o crestere a cursului cu 50% in cateva saptamani, asa cum s-a intamplat in luna februarie 1999”, mai spune proprietarul Macromex.

Problemele financiare l-au determinat atunci sa se aseze pentru prima data la masa discutiilor cu un investitor interesat de preluarea Macromex.

“Companiile locale erau foarte ieftine in 1999. Am negociat cu GED vanzarea unui pachet minoritar, dar la un moment dat ei au renuntat la aceasta tranzactie”, precizeaza Minulescu.

El spune insa ca nu regreta faptul ca nu a atras un investitor financiar in companie, pentru ca sub controlul unui fond de investitii distribuitorul si-ar fi pierdut din flexibilitate.

“Acum nu as mai lua in calcul o astfel de optiune. Suntem o companie sanatoasa financiar si putem atrage mai multe resurse de la banci decat avem nevoie” afirma proprietarul Macromex.

Anul trecut, compania a avut un EBITDA (profit operational) de 29 mil. lei (7,9 mil. euro) si un profit net de 12,3 mil. lei (3,3 mil. euro), la o cifra de afaceri de 445 mil. lei (120,8 mil. euro).

Pe primele noua luni din 2009 Macromex a realizat un EBITDA de 17,4 milioane de lei (4 mil. euro) si un profit net de 9 mil. lei, la o cifra de afaceri de 353 mil. lei (83 mil. euro).

“Datoriile noastre bancare sunt comparabile cu capitalurile proprii. Avem un grad de indatorare de 1, aproximativ de trei ori mai redus decat nivelul admis in sectorul nostru de activitate”, mai mentioneaza Minulescu. Macromex lucreaza de aproximativ 10 ani cu BRD, iar cu ABN Amro de circa 7-8 ani.

“Orice companie si-a supra-dimensionat personalul in anii de crestere sustinuta a pietei, pentru ca in acele momente prioritara era captarea oricarei oportunitati de crestere. Atunci nu era timp de analizat costurile in profunzime. In momentul in care cresterile dispar, trebuie sa te uiti mult mai atent la eficienta operatiunilor, dar important este si sa dezvolti noi businessuri”, afirma antreprenorul.

“Ne adaptam la cererea mai scazuta a pietei analizand procesele si aducand imbunatatiri. De exemplu, aveam un centru de distributie in Constanta care vara era supraincarcat, iar iarna era aproape nefolosit. L-am inlocuit cu un punct de cross-docking (punct de tranzit – n. red.)”, spune el. Dan Minulescu vorbeste si in acest an de dezvoltarea de noi businessuri. Pentru Macromex, businessuri noi inseamna dezvoltarea portofoliului de produse distribuite prin intrarea pe categorii noi.

In 2009 compania a incheiat parteneriate cu doi producatori straini, Algida (divizie a Unilever) si La Lorraine.

Macromex a semnat la inceputul lui 2009 un parteneriat cu Unilever, cel mai nou jucator pe piata locala a inghetatei, prin care devine principalul distribuitor al produselor Algida in Romania. In 2010 compania ar putea prelua si distributia Napoca, inghetata achizitionata in acest an de Unilever de la Friesland Foods Romania.

“Cred ca cea mai mare problema a economiei romanesti este faptul ca sistemul nu poate determina companiile sa respecte legea. Ne confruntam frecvent cu o concurenta neloiala pe piata, din care toata lumea pierde: jucatorii corecti, statul, consumatorul. De exemplu, in Romania intra cantitati uriase de peste care nu respecta normele romanesti si nici cele europene de siguranta alimentara, ceea ce expune consumatorul la un adaos foarte mare de chimicale”, spune Minulescu.

Ce spune despre:

Primii ani In business: Ne-am adaptat din mers la conditiile din piata. Businessul, in primii sai ani, nu pot spune ca a functionat pe baza unor linii directoare ale unui plan de afaceri.

Criza economica: Ne adaptam la cererea mai scazuta a pietei analizand procesele si aducand imbunatatiri. De exemplu, aveam un centru de distributie in Constanta care vara era supraincarcat, iar iarna era aproape nefolosit. L-am inlocuit.

Afaceri In afara granitelor: Avem deja o echipa de 30 de oameni in Cehia si un business pe care anul viitor il vad la cel putin 15 mil. euro. In Praga a fost greu anul trecut sa gasim oameni, somajul fiind foarte redus la acel moment.

Mediul de business: Ne confruntam frecvent cu o concurenta neloiala pe piata, din care toata lumea pierde: jucatorii corecti, statul, consumatorul. De exemplu, in Romania intra cantitati uriase de peste care nu respecta normele romanesti si nici cele europene de siguranta alimentara.[10]

            După părerea mea, Dan Minulescu este încă un milionar care a îndrăznit la începutul anilor ’90. A avut o idee, o inițiativă, pentru care a luptat și cu trecerea timpului, acumulând experiență și făcând analize și studii, a reușit să pună bazele unei afaceri de succes.

            Apreciez faptul că are inițiativă, mi-ar fi plăcut să fie implicat în activități filantropice și/sau să facă donații.

 


  1. Adriean Videanu

Avere: 37-39 milioane de euro

Vârsta: 48 de ani

Reşedinţa: Bucureşti

Domeniu: Prelucrarea marmurei

A absolvit școala generală din Videle, liceul de matematică-fizică din Măgurele și, în 1987, Facultatea de Transporturi din cadrul Politehnicii București, secția Autovehicule Rutiere (AR). În liceu și, apoi, în facultate, a jucat volei (divizia B) și apoi fotbal de performanță pentru Petrolul Videle (divizia C), alături de unul din frați, Marian Videanu.

Începând din același an, Videanu a fost repartizat la SUT Ploiești, secția Videle, unde evenimentele din decembrie 1989 l-au surprins în funcția de șef de secție. Adriean Videanu a fost înscris pe listele FSN din Teleorman.

Este căsătorit cu Miorița Videanu și are doi copii, Diana-Alexandra și Andrei-Valentin. Fratele său Fănel a fost atras în afacerile cu marmură ale lui Adriean, el ajungând să facă parte din Consiliul de administrație al Titan Mar SA, condus de viitorul vicepremier din guvernul Tăriceanu, Gheorghe Pogea.[11]

Pentru Adriean Videanu, ultimul an a fost foarte dificil atât pe plan politic cât şi economic. Fostul ministru al economiei a fost remaniat în luna septembrie 2010  alături de alţi cinci miniştri care făceau parte din Guvernul Boc. Potrivit lui Videanu, acesta intenţionase să îşi dea demisia din Guvern încă din luna februarie din „considerente personale“, dar a renunţat ulterior la decizie pentru a nu părea laş, după decizia recentă a Guvernului de a reduce salariile bugetarilor. Nici în domeniul afacerilor nu s-ar putea spune că fostul edil a avut parte de mai multe motive de bucurie.

Grupul Titan Mar – Marmosim, cu afaceri în domeniul producţiei şi prelucrării de piatră şi borduri, a raportat rezultate în scădere pe ambele firme. Titan Mar a încheiat în premieră anul 2009 în pierdere, care se ridică la suma de un milion de euro, în timp ce veniturile companiei amintite s-au ridicat la 10,3 milioane de euro, în scădere cu 16,5%.

Cifra de afaceri a Marmosim a fost de 8,3 milioane de euro, în scădere cu „doar“ 13% faţă de anul precedent. Pentru a limita proporţiile declinului, Adriean Videanu s-a văzut nevoit să reducă personalul cu 20%. Cu toate acestea, Marmosim a reuşit să obţină un profit de 600.000 de euro.

Potrivit ultimei declaraţii de avere, fostul ministru mai deţine două apartamente în centrul Bucureştiului şi un teren intravilan de aproape 2.000 mp în judeţul Hunedoara.[12]

Adriean Videanu a donat in iulie 2300 de lei la bugetul de stat, pentru diminuarea efectelor crizei

Adriean Videanu este o personalitate controversată. În documentarea făcută utilizând sursele deschise de informare am identificat un blog care prezintă o imagine negativă a omului politic și de afaceri. Blogul este intitulat ”VideaNU” însă nu au mai fost făcute postări din anul 2006.[13]

Pe pagina personală a lui Adriean Videanu regăsim informații referitoare la Adriean Videanu primarul, omul politic și omul de afaceri. Mi s-a părut foarte interesantă această definire clară a celor trei ”personalități” înglobate într-o singură persoană. [14]

  1. Sorin Crețeanu

Avere: 75-80 milioane de euro

Vârstă: 46 de ani

Reşedinţă: Bucureşti

Domeniu: Construcţii

Sorin Creţeanu este proprietarul firmei Comnord, principalul constructor al proiectului imobiliar Băneasa, controlat de oamenii de afaceri Gabriel Popoviciu şi Radu Dimofte. Alături de cei doi, Sorin Creţeanu va dezvolta un centru de cumpărături de tip mall pe locul fostei Pieţe Obor. Proiectul, derulat prin intermediul firmei Piaţa Obor Market & Complex Comercial, va necesita investiţii de 120 milioane de euro. În 2006, consorţiul de firme al afaceriştilor Gabriel Popoviciu, Radu Dimofte şi Sorin Creţeanu a fost selectat de Primăria Sectorului 2 pentru construcţia proiectului, într-un parteneriat public-privat. La acel moment, valoarea investiţiei era estimată la aproximativ 117 milioane de euro. Prin acest parteneriat, firma a obţinut în folosinţă gratuită terenul aferent actualei Pieţe Obor (aproximativ 40.000 de metri pătraţi) pentru 49 de ani. Sorin Creţeanu are experienţă în domeniul investiţiilor în real estate, el fiind proprietarul complexului de locuinţe Ten Blocks din Militari.

El este asociat cu Poşta Română în firma Imopost Developments pentru construcţia unui imobil mai mare de 12 etaje în apropierea hotelului Novotel, din Capitală. Proiectul care prevede spaţii de birouri şi comerciale va fi ridicat pe locul clădirii poştei de pe strada Matei Milo, care a fost demolată la începutul anului. În 2009, compania Comnord Bucureşti (COSC), listată pe piaţa Rasdaq, a raportat afaceri de aproape 24 milioane de euro, în scădere cu 56% faţă de anul precedent. Profitul net s-a diminuat de peste zece ori, până la 0,28 milioane de euro. Comnord este controlată în proporţie de 53% de Sorin Creţeanu, iar firma Naveco Limited are 31% din titluri.[15]

Nu am putut identifica în sursele deschise de informare alte date referitoare la personalitatea, caracterul lui Sorin Crețeanu. De asemenea, nu a putut fi identificată o fotografie reprezentativă.

  1. Familia Zinger

Avere: 14-15 milioane de euro

Reşedinţă:  Braşov

Domenii: Imobiliare, turism

Controversatul Maor Zinger a intrat în afaceri la începutul anilor ’90, fiind atras de la bun început de mirajul imobiliarelor. Zinger deţine în acest moment mall-ul Eliana din Braşov, precum şi centrul comercial Brintex, comparabil ca organizare şi dimensiuni cu Dragonul Roşu din Bucureşti. Ambele centre comerciale sunt amplasate în zona Bartolomeu, la poalele muntelui Tâmpa. Maor Zinger a fost implicat de-a lungul timpului în mai multe schimburi cu terenuri în zona Braşovului, prin care a trezit suspiciunea autorităţilor, împreună cu primarul Scripcaru. Zinger a cumpărat în urmă cu trei ani platforma de 44 de hectare a fostei fabrici de coloranţi Colorom Codlea, precum şi terenurile aferente Romradiatoare Braşov (la care a fost cândva acţionar Mircea Lucescu) şi Lubrifin.

Mai mult, Zinger declara presei locale în urmă cu câţiva ani că intenţionează să construiască un cartier rezidenţial cu imobile, parcuri, locuri de joacă şi parcări, pe terenul unde era situată fabrica de lubrifianţi. Despre afaceristul israelian se mai spune că s-ar afla în atenţia DIICOT pentru spălare de bani, însă acest subiect nu a fost confirmat de niciuna dintre cele două părţi până în acest moment. Zinger mai este proprietarul complexului Capra Neagră din Poiana Braşov, precum şi al celei mai mari firme de pază şi securitate din Braşov, D.O. Sport Center. Maor Zinger şi familia sa au declarat în urmă cu câţiva ani că, pe lângă afacerile din zona Braşovului, mai au investiţii imobiliare importante în Israel şi în Statele Unite ale Americii.[16]

Israelianul Maor Zinger (34 de ani) este unul dintre cei mai bogati oameni din Brasov si a inceput sa faca afaceri in Romania inca din prima parte a anilor 90, intrand in afacerile imobiliare in 1997. “Daca as vinde maine tot ce detin la Brasov, as incasa 350 de milioane de euro. Afaceri similare ca dimensiuni am insa si in Israel, dar si in alte tari unde afacerile imobiliare au rata mare de crestere acum“, spune omul de afaceri pentru BUSINESS Magazin.

Planurile pe termen scurt si mediu ale lui Maor Zinger sunt deschiderea primului hotel de cinci stele din Brasov, cu 100 de camere, la sfarsitul acestui an, constructia unui lant de 20 de pensiuni, tot in orasul Brasov, cu termen de finalizare la sfarsitul lui 2008, si a unui parc de distractii, care se va intinde pe 5-6 hectare si va necesita o investitie intre 15 si 20 de milioane de euro, a carui constructie va incepe in 2008.

Strategia de dezvoltare a omului de afaceri este achizitia de terenuri de la fabricile care intra in lichidare sau vand terenurile centrale pentru a reloca productia in afara orasului. In acest fel, omul de afaceri a cumparat terenuri bloc de la Lubrifin, Romradiatoare sau Colorom Codlea. Acesta din urma a fost cumparat de Maor Zinger in primavara acestui an, cu 7,5 milioane de euro. Omul de afaceri spune ca va investi 1,5 milioane de euro pentru a curata zona de deseuri si, la anul, va incepe sa vanda din terenul pe care il estimeaza acum la 35 de milioane de euro.

Maor Zinger are o imagine afectată de anchetele efectuate de organele abilitate din Romania. Articole precum ”Latifundiarul brasovean Maor Zinger în vizorul Crimei Organizate” [17] și ”Mostenitorul lui Maor Zinger!”[18] vorbesc despre interesele omului de afaceri, însă nu poate fi apreciat nivelul veridicității acestor informații. În ansamblu, nu am reușit sa identific informații obiective suficiente despe omul de afaceri pentru a putea crea o imagine completă a acestuia. Despre Ana Gianina Zinger am putut identifica faptul că cei doi au divorțat.[19]

  1. Radu Octavian Ouatu

Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime S.A. Constanta, unde director tehnic si omul insarcinat cu proiectele tehnice este Emil Sorin Banias, fratele senatorului pedelist Mircea Banias, a scos la licitatie, cu ceva timp in urma, un contract de „Asistenta tehnica de proiectare si supervizare lucrari pentru proiectul «Pod rutier la kilometrul 0+540 al Canalului Dunare Marea Neagra si lucrari aferente de infrastructura rutiera si de acces»“. Mai exact, acesta este un contract asistenta tehnica pentru elaborarea proiectului tehnic, detaliilor de constructie, documentatie de avize, exproprieri pentru ambele obiective ale proiectului (breteaua de conectare cu Drumul National 39, ce leaga Constanta de Agigea si Tuzla si podul rutier peste Canalul Dunare-Marea Neagra). Podul in sine costa undeva, la 23 de milioane de euro, si va fi construit de Apolodor Com Impex S.R.L. Apolodor a fost infiintata in anul 1992, fiind specializata in demolarea constructiilor, terasamente si organizare de santier, precum si in lucrari de infrastructura. Compania este detinuta de omul de afaceri Radu Octavian Ouatu, despre care se stie ca este un apropiat al P.D.-L., in special al lui Adriean Videanu. Compania s-a ocupat de doua dintre cele mai mari lucrari de demolare din Capitala: demolarea stadionului „Lia Manoliu” si „Casa Radio”, contracte castigate pe vremea cand Primaria era condusa de Adriean Videanu. Compania a fost implicata intr-un scandal legat de o expropriere facuta de Primaria Capitalei atunci cand era condusa tot de Adriean Videanu. Primaria aprobase companiei un plan urbanistic pentru construirea unui bloc. Pentru acest bloc, tot Primaria a mai aprobat si exproprierea in interes public a unei proprietati pe care urma sa se creeze o cale de acces. Cat despre aceasta licitatie, ea a fost castigata de bucurestenii de la S.C. Consilier Construct S.R.L., ce a venit cu un pret de 3,5 milioane de lei. La licitatia cu pricina au participat cinci firme, iar criteriile de atribuire (oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere economic, oferta financiara doar in proportie de 60%, restul de 40% fiind acoperit de oferta tehnica) au facut ca victoriosi sa iasa bucurestenii.

Pare a fi un personaj invizibil sau foarte discret. Nu am putut identifica poză sau informații despre persoana sa, afaceri sau orice alte date relevante.

  1. Gheorghe Badea si familia

Vârstă: 64 de ani

Reşedinţă: Argeş

Domenii: Industria auto, turism, construcţii, piaţa de capital, leasing

Căderea înregistrată de piaţa auto, pe fondul reducerii vânzărilor din cauza crizei, a avut repercusiuni şi asupra afacerilor producătorilor de subansamble. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Gheorghe Badea, care deţine împreună cu fiii săi Cătălin şi Silviu, pachete importante la Grupul Industrial Componente din Piteşti. Producţia merge în principal pe piaţa internă, dar şi la export. Anul trecut, cifra de afaceri a Subansamble Auto, producător de piese şi accesorii pentru autovehicule, s-a redus de la 10,3 milioane de euro, în 2008 la 6,9 milioane de euro. S-au mărit, în schimb, afacerile Gic Nosag Metal (fabricarea de produse metalice), de la 17,1 milioane de euro în 2008 la 19,2 milioane de euro în 2009, semn că sunt şi sectoare care merg în ciuda contextului economic defavorabil. Pe lista parteneriatelor realizate de firma din Piteşti se numără cele cu Lear Corporation, Johnson Controls şi Dow Chemical din America, dar şi cu Faurecia, Valeo şi Treves din Franţa sau cu Yazaki, Sumitomo – Japonia. Din cauza crizei, compania a fost nevoită să renunţe la o parte din angajaţi, având de suferit şi parteneriatele cu firmele străine.

Badea mai are acţiuni şi la mai multe hoteluri printre care se numără Star Piteşti, Posada Curtea de Argeş sau Cumpăna – Lacul Vidraru. De asemenea, mai are participaţii şi la Parcul Industrial Piteşti.

Gheorghe Badea este pasionat de pictură, nu este însă un colecţionar profesionist. De asemenea, îi place sportul. Are şi de ce, pentru că pe vremuri a fost baschetbalist. Acum joacă însă tenis de câmp, dar îi place şi să schieze, lucru pe care speră să-l poată face cât mai mult timp.[20]

Managerul Grupului Industrial Componente, Gheorghe Badea, a declarat ca o crestere a pretului gazelor ar atarna foarte greu asupra activitatii firmelor. De asemenea, Gheorghe Badea nu isi poate ascunde nemultumirea fata de slabiciunea celor din Guvern.

Daca acceptam orice, ajungem ca firmele sa aiba mari probleme si la sclavia populatiei. Avem de-a face cu o impotenta a autoritatilor care nu inteleg de ce accepta ca FMI sa le bage mereu pumnul pe gat!

Orice stat isi pastreaza anumite sectoare de activitate strategice, niste parghii cu care sa intervina, numai noi nu. Nu trebuie sa ramanem la cheremul celor din strainatate! Atrag aici atentia si asupra intentiei de privatizare a CEC, numai aceasta banca nu incapuse pe mana capitalului strain!”, ne-a declarat Gheorghe Badea.[21]

Este membrul fondator al Asociaţiei Inginerilor de Instalaţii din România – organizatie profesionala, autonoma, fara scop patrimonial, neguvernamentala, cu personalitate juridica, desfasurându-si activitatea în conformitate cu legile tarii in domeniul instalatiilor pentru constructii pe o perioada nelimitata.

 

Imaginea lui Gheorghe Badea este afectată de articole din media ce fac referire la presupuse tranzacții imobiliare realizate în mod fraudulos.[22]

Din păcate, mass-media nu a fost generoasă relativ la informații despre familia acestuia.

  1. Gheorghe Hagi

Avere: 25 milioane de euro

Vârsta: 45 de ani

Reşedinţa: Constanţa

Domenii: Hoteluri, imobiliare, fotbal

După o carieră strălucită pe terenul de fotbal şi după câţiva ani de antrenorat, Gheorghe Hagi a ales, încă de anul trecut, să investească o sumă importantă de bani în proiectul Academiei de Fotbal care-i poartă numele. Fostul căpitan al echipei naţionale de fotbal şi probabil cel mai bun jucător român al tuturor timpurilor a achiziţionat aproape zece hectare de teren la ieşirea din Constanţa, spre localitatea Ovidiu. A demarat astfel în 2010 lucrările de construcţie, proiect în care este dispus să investească 10-12 milioane de euro. După cum spune chiar el, banii vor veni atât din surse proprii cât şi din credite bancare. Hagi a contractat deja anul acesta două credite de la BRD, în valoare de 3,5 milioane de euro, respectiv 665.000 de euro, pentru finanţarea unei părţi a proiectului.

Tot anul acesta, Hagi a vândut şi o vilă din Constanţa către Ambasada Republicii Chineze contra sumei de patru milioane de euro. Proiectul Academia de Fotbal va fi ridicat pe un teren cu o suprafaţă de 6,9 hectare, iar până în prezent au fost construite deja opt suprafeţe de joc, un teren intermediar, cu gazon, şi alte trei terenuri de dimensiuni mai mici. În planul lui Hagi mai intră şi construcţia unor birouri, a unui hotel cu 40 de camere, a unui restaurant, precum şi a unui bazin de înot şi a unei săli de sport. Inaugurarea oficială a academiei de fotbal va avea loc în vara anului 2011.[23]

Gheorghe Hagi ocupă locul 285 în Top 300 Capital, cu o avere estimată la 20-23 milioane euro. S-a născut pe 5 februarie 1965, în Săcele, Constanța, jud. Constanța) și este un fost fotbalist român, de origine aromână, supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise.

Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei). La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate.

Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile nimicitoare la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizare. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi își depășea ușor adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur soluția de rezolvare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în cele mai bune poziții, care îi permiteau fie să paseze decisiv, fie să șuteze de la distanță.

Hagi era și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.

Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist – în cazul regimului comunist) poate fi împărțită în mai multe perioade:

1982-1983: debutul. Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa Națională.

1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de “copil teribil”, Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).

1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 – Italia.

1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.

1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită labilitate psihică rezultată, probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele “ciudate” ale acestei perioade putem aminti prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.

În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuși un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.[24]

Este fondator al Fundației Gheorghe Hagi – Academia de fotbal Gheorghe Hagi.[25]

„Hagi este cel mai puternic brand din România. Peste Nadia Comăneci şi peste Ilie Năstase. Are potenţial de două milioane de euro pe an. Singura explicaţie este aceea că fotbalul nu poate fi comparat în România cu gimnastica şi tenisul la capitolul popularitate“, explică Mihai Neguţ, directorul firmei de manageriat sportiv „4allSports&Entertainment“, omul cel mai implicat în marketingul care vizează imaginea sportivilor. Cei trei foşti mari sportivi contribuie împreună la imaginea BRD, însă reclama în care joacă „Regele“ apare mult mai frecvent la televizor.

Comparat mereu cu bulgarul Hristo Stoicikov, Gheorghe Hagi îl devansează la capitolul popularitate pe prietenul şi pe rivalul său de peste Dunăre. „Brandul «Hagi» este mult mai puternic decât «Stoicikov». Hristo îmi e prieten. Chiar eu i-am intermediat contractul cu Gillette, în Bulgaria, dar Hagi valorează mult mai mult în publicitate decât Stoicikov. Hagi are o imagine curată în primul rând. Hristo avea o imagine bună acum câţiva ani, însă acum înţeleg că are unele probleme“, mai spune Mihai Neguţ.

Practic, Hagi este nu numai cel mai puternic brand românesc în materie de sport. Valoarea de două milioane de euro pe an îl transformă în cel mai rentabil nume din toată istoria ţării. Niciun alt român n-a reuşit să câştige atât de mult doar exploatându-şi renumele.

„Sper să am la fel de mult succes ca pe gazon“

Faptul că are o avere estimată de revista „Capital“ între 16 şi 18 milioane de euro îl face pe Hagi să trateze cu lejeritate valoarea pecuniară a numelui său. „Pentru mine este o onoare să văd că oamenii mă primesc cu braţele deschise chiar şi atunci când apar într-o reclamă, deşi mi-am încheiat de ceva timp cariera de fotbalist profesionist“, ne-a declarat „Regele“. „Pentru generaţia mea, momentul când am început să pătrundem în lumea publicităţii a venit ceva mai târziu, după ce atârnasem ghetele în cui. Sper să avem la fel de mult succes în apariţiile noastre publicitare cum am avut şi pe terenul de fotbal“, a adăugat „Regele“.

Hagi a semnat până acum contracte de publicitate cu firme celebre precum Texaco Oil, Coca-Cola, Gillette, BMW, Vodafone şi BRD.[26]

Gheorghe Hagi este o personalitate deosebită după părerea mea. A reușit ca în urma imaginii realizate din fotbal sa devina un brand care sa fie cunoscut la nivel mondial. Nu puține sunt cazurile românilor care povesc la întoarcerea din Turcia că au reușit o bună negociere în bazar în urma afirmație că sunt români, moment în care vânzătorii spunea entuziaști ”Hagi” J.

Îl apreciez foarte mult pentru faptul că s-a implicat în fondarea unei academii de fotbal pentru copii cu vârste de peste 6 ani.

  1. Constantin Panescu

Avere: 16-18 milioane de euro

Vârstă: 51 de ani

Reşedinţă: Argeş

Domenii: Industrie, comerţ, construcţii, turism

Nu multe sunt firmele din România care reuşesc să intre pe piaţa externă şi să trăiască din exporturi. Un astfel de exemplu este Metabet, companie controlată de Constantin Pănescu şi familia Zamfir din Piteşti. Compania a livrat în 2009 structuri metalice şi piese prelucrate din metal în ţări precum Germania, Franţa şi Spania, exportul reprezentând circa 70% din afaceri. Au mai fost exportate macarale portuare în Germania şi Italia, dar şi aparate antiseismice în Franţa, Spania, Portugalia şi Polonia. Semn că produsele româneşti au căutare.

Metabet a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 20 milioane de euro faţă de 12 milioane în 2008, în timp ce profitul s-a dublat la 2,5 milioane de euro. Pentru 2010, Pănescu vrea să menţină cifra de afaceri, aşteptându-se însă la un profit mai mic.„Salvarea mea sper să fie tot exportul pe partea de prelucrări şi confecţii metalice. Avem contracte de patru milioane de euro semnate, fiind în discuţii cu parteneri din Germania, Italia şi Spania“, susţine Pănescu.

Şi Alcadibo, cu activitate în distribuția de echipament electric de joasă tensiune și de materiale pentru instalații electrice, a avut anul trecut creştere, fiind consemnat un avans de 20%, în timp ce pe Selca, firmă care se ocupă de construcţii civile şi industriale, a fost consemnată o scădere de 7-8%. Selca a avut anul trecut o cifră de afaceri de patru-cinci milioane de euro şi un profit în creştere faţă de 2008. După ce în prima parte a anului nu s-a putut lucra din cauza timpului, Pănescu mizează pe un contract de circa şase milioane de euro legat de staţia de epurare a Piteştiului.[27]

      Imaginea omului de afaceri este afectată de anumite apariții din media ce fac referire la modalitate de creștere a averii acestuia: ”Tun imobiliar de 2 milioane de euro”[28]. In afară de articole cu detalii referitoare la presupusele tranzacții frauduloase nu au putut fi regăsite date relevante despre Constantin Pănescu. De asemenea, nu am reușit să identific o fotografie relevantă pentru omul de afaceri.

  1. Alin Iosep

Avere: 15-16 milioane de euro

Vârstă: 41 de ani

Reşedinţă: Bucureşti

Domenii: Farmaceutice, distribuţie de medicamente

Cofondator, alături de Dragoş Pop, al distribuitorului de produse farmaceutice ADM Farm, Alin Iosep a decis, în ultimii ani, să se concentreze mai mult pe business şi mai puţin pe apariţiile în presă. Rezultatele nu au întârziat să apară, iar compania pe care o conduce a reuşit să se impună. Cifra de afaceri a crescut continuu, de la an la an, fapt care a dus la plasarea ADM Farm între primii şase distribuitori din România, targetul companiei fiind intrarea în top cinci distribuitori de produse farmaceutice. Înfiinţată în 1998, cu capital integral românesc şi considerată o companie serioasă, ADM Farm a încheiat în 2010 şi un parteneriat logistic cu Labormed Pharma. Acesta a intrat în vigoare la 1 martie şi va asigura serviciile de depozitare şi livrare a produselor Labormed şi Ozone în Bucureşti şi în zonele limitrofe.

Printre diviziile ADM Farm se numără Para Distribution Group (PDG), Medix şi farmaciile Sante. În prezent, ADM Farm operează la nivel naţional prin opt centre logistice, situate în principalele oraşe din România: Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Suceava şi Timişoara.[29]

Alin Iosep mi-a lăsat impresia unui om de afaceri discret, care prin multă muncă a reușit să obțină actuala avere.

Nu au putut fi găsite mai multe informați despre Alin Iosep în documentarea ce a utilizat surse deschise de informare.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: