Sociology of Richness

Research Center

Povestea lui Dan Minulescu

Posted by cercetator on July 12, 2011


de Georgiana Gherman

Avere: 40-42 milioane de euro

Vârsta: 43 de ani

Reşedinţa: Bucureşti

Domeniu: Distribuţie

După ce a încercat mai multe afaceri, Dan Minulescu a ajuns la concluzia că cel mai bine este să facă ceea ce ştie. Merge în continuare pe activitatea de bază, cea de distribuitor de produse congelate, dar asta nu înseamnă că nu mai are în vedere şi altceva. Ultimele noutăţi: în toamna lui 2010 va demara construcţia unei fabrici la Câmpia Turzii, judeţul Cluj, în parteneriat cu firma belgiană La Lorraine, specializată în produse de panificaţie şi de patiserie. Macromex distribuie deja din 2009 produsele belgienilor în România. Investiţia se ridică la opt milioane de euro şi va reprezenta pentru Minulescu primul joint-venture cu o firmă din afară. Fabrica va intra în funcţiune la sfârşitul lui 2011. Tot anul viitor ar urma să fie inaugurat aici un centru de distribuţie la temperatură controlată, primul deţinut de companie în Transilvania. În total, Minulescu va aloca circa 20 milioane de euro până în 2012 pentru proiectul de la Câmpia Turzii, după cum a anunţat, acesta fiind cel mai mare proiect derulat de firma bucureşteană.

La Lorraine nu este singura companie a cărei distribuţie a câştigat-o Macromex în 2009. Minulescu a încheiat un parteneriat şi cu Algida, divizia de îngheţată a grupului anglo-olandez Unilever, cu activităţi în industria bunurilor de larg consum. Odată cu preluarea mărcii Napolact în 2009 de către Unilever, Macromex a devenit unul dintre cei mai mari distribuitori de îngheţată la nivel naţional. Un alt obicei important al antreprenorului Dan Minulescu este şi ieşirea pe piaţa externă.[1]

A intrat in afaceri in anul 1992, iar acum vede primul business – agentia de turism Dani Tour – ca fiind “neimportant”, pentru ca a renuntat la el dupa doar un an pentru a intra in distributie.

In primii doi ani, businessul Macromex era foarte simplu, ca majoritatea afacerilor de la inceputul anilor ’90, isi aminteste Minulescu. “Luam un camion de pui congelati din Constanta, veneam cu el in Bucuresti si distribuiam marfa la 20 de magazine.” Investitia initiala a fost de doar 2.000 de dolari, bani imprumutati de la prieteni, pentru ca masinile de transport al marfurilor erau inchiriate.

Minulescu spune ca cei mai buni ani ai sai, ca antreprenor, s-au datorat aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

“In 2005-2006, cand stiam deja ca Romania va intra in UE, am fost foarte speriati, ca majoritatea firmelor romanesti; ne temeam ca vor intra masiv pe piata companii din vestul Europei cu putere financiara mai mare decat a noastra. Acest lucru nu s-a intamplat, dimpotriva: odata cu intrarea in UE noi am identificat niste oportunitati imense de business pe care le-am valorificat”, afirma proprietarul Macromex. Mai spune ca l-au ajutat foarte mult pregatirile pre-aderare.

“Am avut o echipa de 5-7 oameni care au lucrat intensiv la pregatirea businessului pentru momentul intrarii Romaniei in UE impreuna cu experti in domeniu. In primele zile din ianuarie 2007 eram cu totii la birou pentru ca voiam sa vedem exact ce se va intampla.”

Din 2007 compania a mers in doua directii pentru a-si dezvolta afacerile dincolo de granitele Romaniei: a demarat livrarile catre clienti de pe alte piete si a infiintat prima subsidiara in afara tarii, in Cehia. “2007 a fost cel mai bun an al nostru, ca si profitabilitate. Performantele atinse atunci ne ajuta si acum, cand piata arata rau”, completeaza Minulescu.

In schimb, cea mai grea perioada pentru antreprenorul Dan Minulescu a fost anul 1999, cand compania a fost lovita puternic de deprecierea leului si de cresterea costurilor finantarii.

“In 1999 cred ca s-a intamplat tot ce era mai rau pe piata. Noi am pierdut in acel an aproximativ un milion de dolari si au fost momente in care am crezut ca nu ne vom putea reveni”, isi aminteste Minulescu. In acel an, businessul a trecut printr-o reorganizare si a fost nevoie de reducerea personalului.

“Nimeni nu s-ar fi asteptat sa vada o crestere a cursului cu 50% in cateva saptamani, asa cum s-a intamplat in luna februarie 1999”, mai spune proprietarul Macromex.

Problemele financiare l-au determinat atunci sa se aseze pentru prima data la masa discutiilor cu un investitor interesat de preluarea Macromex.

“Companiile locale erau foarte ieftine in 1999. Am negociat cu GED vanzarea unui pachet minoritar, dar la un moment dat ei au renuntat la aceasta tranzactie”, precizeaza Minulescu.

El spune insa ca nu regreta faptul ca nu a atras un investitor financiar in companie, pentru ca sub controlul unui fond de investitii distribuitorul si-ar fi pierdut din flexibilitate.

“Acum nu as mai lua in calcul o astfel de optiune. Suntem o companie sanatoasa financiar si putem atrage mai multe resurse de la banci decat avem nevoie” afirma proprietarul Macromex.

Anul trecut, compania a avut un EBITDA (profit operational) de 29 mil. lei (7,9 mil. euro) si un profit net de 12,3 mil. lei (3,3 mil. euro), la o cifra de afaceri de 445 mil. lei (120,8 mil. euro).

Pe primele noua luni din 2009 Macromex a realizat un EBITDA de 17,4 milioane de lei (4 mil. euro) si un profit net de 9 mil. lei, la o cifra de afaceri de 353 mil. lei (83 mil. euro).

“Datoriile noastre bancare sunt comparabile cu capitalurile proprii. Avem un grad de indatorare de 1, aproximativ de trei ori mai redus decat nivelul admis in sectorul nostru de activitate”, mai mentioneaza Minulescu. Macromex lucreaza de aproximativ 10 ani cu BRD, iar cu ABN Amro de circa 7-8 ani.

 

“Orice companie si-a supra-dimensionat personalul in anii de crestere sustinuta a pietei, pentru ca in acele momente prioritara era captarea oricarei oportunitati de crestere. Atunci nu era timp de analizat costurile in profunzime. In momentul in care cresterile dispar, trebuie sa te uiti mult mai atent la eficienta operatiunilor, dar important este si sa dezvolti noi businessuri”, afirma antreprenorul.

“Ne adaptam la cererea mai scazuta a pietei analizand procesele si aducand imbunatatiri. De exemplu, aveam un centru de distributie in Constanta care vara era supraincarcat, iar iarna era aproape nefolosit. L-am inlocuit cu un punct de cross-docking (punct de tranzit – n. red.)”, spune el. Dan Minulescu vorbeste si in acest an de dezvoltarea de noi businessuri. Pentru Macromex, businessuri noi inseamna dezvoltarea portofoliului de produse distribuite prin intrarea pe categorii noi.

In 2009 compania a incheiat parteneriate cu doi producatori straini, Algida (divizie a Unilever) si La Lorraine.

Macromex a semnat la inceputul lui 2009 un parteneriat cu Unilever, cel mai nou jucator pe piata locala a inghetatei, prin care devine principalul distribuitor al produselor Algida in Romania. In 2010 compania ar putea prelua si distributia Napoca, inghetata achizitionata in acest an de Unilever de la Friesland Foods Romania.

“Cred ca cea mai mare problema a economiei romanesti este faptul ca sistemul nu poate determina companiile sa respecte legea. Ne confruntam frecvent cu o concurenta neloiala pe piata, din care toata lumea pierde: jucatorii corecti, statul, consumatorul. De exemplu, in Romania intra cantitati uriase de peste care nu respecta normele romanesti si nici cele europene de siguranta alimentara, ceea ce expune consumatorul la un adaos foarte mare de chimicale”, spune Minulescu.

Ce spune despre:

Primii ani In business: Ne-am adaptat din mers la conditiile din piata. Businessul, in primii sai ani, nu pot spune ca a functionat pe baza unor linii directoare ale unui plan de afaceri.

Criza economica: Ne adaptam la cererea mai scazuta a pietei analizand procesele si aducand imbunatatiri. De exemplu, aveam un centru de distributie in Constanta care vara era supraincarcat, iar iarna era aproape nefolosit. L-am inlocuit.

Afaceri In afara granitelor: Avem deja o echipa de 30 de oameni in Cehia si un business pe care anul viitor il vad la cel putin 15 mil. euro. In Praga a fost greu anul trecut sa gasim oameni, somajul fiind foarte redus la acel moment.

Mediul de business: Ne confruntam frecvent cu o concurenta neloiala pe piata, din care toata lumea pierde: jucatorii corecti, statul, consumatorul. De exemplu, in Romania intra cantitati uriase de peste care nu respecta normele romanesti si nici cele europene de siguranta alimentara.[2]

            După părerea mea, Dan Minulescu este încă un milionar care a îndrăznit la începutul anilor ’90. A avut o idee, o inițiativă, pentru care a luptat și cu trecerea timpului, acumulând experiență și făcând analize și studii, a reușit să pună bazele unei afaceri de succes.

            Apreciez faptul că are inițiativă, mi-ar fi plăcut să fie implicat în activități filantropice și/sau să facă donații.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: